Etichete
Ţinând cont de timpul limitat al internauţilor, mi-am permis să fac un rezumat al unei analize pe tema (încă) arzătoare la ordinea zilei, Proiectul Roşia Montană. Articolul pe larg se află pe contributors.ro, semnat de Adalbert Klein. Iată rezumatul:
Insinuarea că proiectul Roşia Montană ar reprezenta o miză geostrategică pentru România este o inepţie.
Acest dosar reprezintă interese particulare cu valenţe imobiliaro-bursiere.
Acţiunile Gabriel Resources la bursa din Toronto, în afară de 13 ani de cheltuieli în avans, au generat fix zero cash.
Proiectul Roşia Montană nu este şi nu a fost în faza ready to build şi miroase de la o poştă a corupţie.
Autorităţile române au tolerat nepermis vreme de 14 ani (1999-2013) dezvoltarea unei iluzii nocive la Roşia Montană.
Întrucât proiectul nu este nici în prezent în condiţie ready to build, spectrul falimentului este probabil cel mai plauzibil curs de evoluţie al acestei afaceri
Întrucât s-au făcut cheltuieli în avans, vreme de 13 ani, cineva va trebui să plătească acum această factură (de obicei investitorii de pe bursă).
Ameninţarea că această factură va fi plătită de statul român este ridicolă, chiar dacă va urma probabil un arbitraj internaţional în această chestiune.
Răspunderea pentru reprezentarea falsă a viabilităţii proiectului revine la final exclusiv promotorilor acestuia şi deciziilor aprobate de acţionarul majoritar al RMGC.
Proiectul Roşia Montană a urmărit iniţial doar eventuala extindere a mai vechii exploatări de suprafaţă moştenită din perioada comunistă.
Actualul proiect vizează excavarea, mărunţirea şi transformarea în halde de steril a patru dealuri, însoţită de procesarea cu cianuri in situ, precum şi crearea unui iaz pentru decantare, cu deversare în caz de accident în bazinul hidrografic al râului Mureş, în aval de Luduş. ‘ (a se vedea Aurul Baia Mare în 2000).
O schemă clasică de asociere a companiei de stat cu un partener străin, lipsită de transparenţă este utilizată în exploatarea resurselor minerale în statele slab organizate şi cu autorităţi uşor de corupt.
Respectivul partener străin nu avea istoric de activitate în domeniu, resursele sale financiare erau cvasi-inexistente, iar eventuala exploatare a aurului de către stat nu a fost niciodată analizată din perspectiva concurenţei unor potenţiali investitori.
La Roşia Montană se încearcă stoarcerea ultimelor reziduuri ale zăcământului printr- o exploatare extensivă de suprafaţă a unui minereu cu concentraţie scăzută, procesat in situ (pentru reducerea costurilor) şi care prezintă un risc de poluare ridicat însoţit de transformarea (i.e., distrugerea) ireversibilă a zonei.
Actualizare: Mai jos o idee excelentă pe care o supunem atenţiei tuturor celor interesaţi.
La o cafea cu Erika Mărginean 