Etichete

, , , , , ,


Azi am văzut un filmuleţ excepţional realizat despre patinoarul din Parcul Municipal şi mi-am amintit de serile de iarnă de altădată...zăpada ca o plapumă groasă acoperea Bulevardul, unicul pe atunci, şi chiar de cădeam pe câte un derdeluş lucios ca oglinda, răsuna tot cartierul de râsete şi voie bună.
Acasă ne întâmpina mirosul de cozonac proaspăt scos de la cuptor. Parcă erau pregătiţi de expoziţie…mari,pufoşi umpluţi cu nucă, mac sau bucăţele colorate de rahat, chiar şi „gol”, dar şi cu cacao erau cei mai buni cozonaci din lume! Alături într-o tavă se odihnea prăjitura mea preferată: Gerbaud.Habar n-am dacă se scrie aşa sau nu, dar se pronunţă „JERBO” şi e nemapoimenit de bună!GERBAUD JERBO
Dar, unde sunt zăpezile de altădat’, nu-i aşa?
Ce ar fi dacă m-aş încumeta să încerc un Gerbaud, hand made, că tot se poartă! Am şi trâmbiţat ideea mea în sânul familiei, nu comentez reacţia distinşilor membri ai clanului, e destul că mama mi-a promis reţeta pe mâine dimineaţă, după ce m-a fericit cu un kilogram de miez de nucă. Mi-au atras atenţia cât au putut de delicat că ar fi cazul să încerc să lucrez după reţetă, că de aceea sunt reţetele, iar invenţiile să le las în seama cercetătorilor britanici. Deformaţie profesională sau nu, dar texte mai ermetice decât reţetele culinare mai rar găsesc, ca să nu comentez greşelile de exprimare şi lipsa lor de logică.
Nu zic de „vârful de cuţit”nelipsit din majoritatea reţetelor, dar să fiu întrebată „sare n-ai pus?” când nu era nici urmă de ea în toată reţeta, mi se pare nedrept! Sau reţeta de melcişori, de duminica trecută. Îmi cere să frec untul cu zahărul până se face spumă, dar nu scria nicăieri la ingrediente nici de sare, nici de zahăr.”Păi, se înţelege, cum să faci fără zahăr…”, se lamentează auditoriul, cică ar fi la mintea cocoşului că fără zahăr n-are cum să iasă dulce! Mno!
Şi în timp ce bombăn eu aşa, primesc şi reţeta de „Jerbo”. Primul şoc: aluatul se împarte în trei părţi egale, dar în imaginea ce mi-a amintit până şi gustul inconfundabil al prăjiturii mele preferate, ce să vezi: pa-tru-foi-e-ga-le!Cum să mai am încredere în aşa ceva?!
Orele fiind înaintate, experimentul rămâne pe mâine!
Şi dacă se amână sine die, magazinele de panificaţie din jur primesc comenzi şi după Crăciun! Bani să fie!

Iată şi reţeta:
Ingrediente pentru aluat:
350g făină, 300g unt sau margarină, 50g zahăr pudră, 20g drojdie, 1 ou întreg şi un gălbenuş de ou pentru uns blatul, 100g lapte călduţ şi o linguriţă moca de zahăr pentru dospit drojdia.
Ingrediente pentru umplutură:
300g nucă măcinată amestecată cu zahăr, 400g gem de caise( de casă!)
Ingrediente pentru glazură:
100g ciocolată menaj

Mod de preparare
Drojdia se dizolvă în laptele călduţ cu zahărul. Într-un bol se amestecă făina cu untul moale, la temperatura camerei. Adaugăm oul, drojdia, zahărul pudră şi frământăm aluatul până se desprinde de bol, după care îl împărţim în 3 părţi egale. Din fiecare bucată întindem o foaie de 35x25cm. Prima foaie subţire se pune în tava tapetată cu hârtie de copt, o ungem cu gemul de caise şi o presărăm cu nucă măcinată amestecată cu zahăr. Cu a doua foaie procedăm la fel şi o acoperim cu a treia foaie pe care o ungem cu gălbenuşul de ou bătut şi o înţepăm din loc în loc. Se lasă să se odihnească o oră, după care se bagă la cuptorul încins la 180 de grade şi se coace 40 de minute. După ce se scoate din cuptor se lasă în tavă să se răcească, apoi se unge cu ciocolata topită în bain-marie. După ce s-a răcit, dar mai bine peste 1-2 zile se taie felii dreptunghiulare.

Anunțuri