Etichete

, , , , , ,


lokodi edita eContinuând salvarea interviurilor cu oamenii politici, persoane publice mureşene, astăzi vă ofer un interviu fără eşarfă cu Lokodi Edita Emőke, ex-preşedintele Consiliului Judeţean Mureş. Un interviu despre Lokodi Edita Emőke în civil. Despre copilăria, tinereţea şi viaţa ei de zi cu zi, despre visele şi grijile ei.

Reporter: Cine este Lokodi Edita Emőke, pentru cei care nu o cunosc?
Lokodi Edita Emőke: Oficial sunt ex-preşedinta Consiliului Judeţean Mureş, în civil sunt mama a trei copii, care la rândul lor au familii, astfel că am şi patru nepoţi!
Rep.: Când şi unde v-aţi născut?
L.E.E.: M-am născut în Târgu Mureş, pe 23 iunie 1953, într-o familie de funcţionari publici originari din Trei Sate, comuna Ghindari şi nişte bunici care se trag de pe Valea Nirajului şi de pe Valea Târnavei Mici.
Rep.: Vă mai amintiţi de învăţătoarea dvs.?
L.E.E.: Desigur. Părinţii mei în acei ani au trăit şi au lucrat la Sovata astfel că şcoala generală şi primii trei ani de liceu le-am urmat la Liceul Teoretic Sovata, unde m-am încărcat cu dragostea, respectul şi ocrotirea naturii. Învăţătoarea mea, Domokos Ilonka, trăieşte şi în prezent la Sovata!
Eram prezentă tot timpul la evenimentele organizate în şcoală. Mi-a plăcut foarte mult să merg în excursii, să organizez evenimente culturale şi să dansez.
Rep.: Care este cea mai frumoasă amintire din anii de liceu?
L.E.E.: Ca elevă am fost sârguincioasă, mă pregăteam la orele de curs, participam la activităţile pe şcoală, la concursuri, şi în ultimii ani de liceu, pe care le-am urmat la Liceul Teoretic nr. 4 din Târgu Mureş. Eram prezentă tot timpul la evenimentele organizate în şcoală. Mi-a plăcut foarte mult să merg în excursii, să organizez evenimente culturale şi să dansez. Nu aş putea să mă refer doar la un singur eveniment, în general în anii de liceu am legat multe prietenii care există şi astăzi.
În 1981 conform unor criterii de selecţie mi s-a oferit posibilitatea să accept funcţia de procuror de şedinţă la Procuratura Locală Târgu Mureş.
Rep.: V-a influenţat cineva în alegerea meseriei?
L.E.E.: Am ales cariera de jurist pentru că am simţit chemare de a-i ajuta pe oameni. La început am dorit să devin actriţă. Acesta era în clasa a X-a. În clasa a XI-a m-am gândit că ar fi mai bine dacă aş termina Facultatea de Filologie, iar în clasa a XII-a m-am decis pentru Facultatea de Drept!
Rep.: Aţi terminat dreptul, când şi de ce v-aţi lăsat roba?
L.E.E.: Am terminat Facultatea de Drept la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca, şi după obţinerea licenţei am început munca la IFET Reghin ca jurist consult. În 1981 conform unor criterii de selecţie mi s-a oferit posibilitatea să accept funcţia de procuror de şedinţă la Procuratura Locală Târgu Mureş. Aici am lucrat până 1991 când am solicitat primirea la Baroul Avocaţilor din judeţul Mureş. Am lucrat ca liber profesionist până 1999, când am plecat la Bucureşti la Curtea de Conturi a României în calitate de consilier de conturi. Cu ocazia alegerilor din luna iunie 2004, am candidat pentru funcţia de consilier judeţean pe lista UDMR şi am fost aleasă preşedinte la Consiliul Judeţean Mureş.

Această prezentare necesită JavaScript.


Rep.: Cum decurge o zi din viaţa Lokodi Editei?
L.E.E.: De opt ani de când îndeplinesc mandatul de preşedinte, al Consiliului Judeţean, zilele-mi sunt foarte încărcate. Câteodată am impresia că sunt pe o bandă rulantă, un perpetuum mobile. Încep ziua la opt dimineaţa la birou, după-masă programul meu continuă cu un interviu la radio, la televiziune, sau cu diferite evenimente, chiar şi la sfârşitul săptămânii, atunci primesc mai multe invitaţii la diferitele comunităţi din judeţ. Nu mă plâng, de fapt sunt o împătimită, îmi place foarte mult ceea ce fac, chiar dacă uneori simt oboseala! Câte odată şi la mine se umple paharul, dar încerc să caut energii pozitive şi noi forţe ca să-mi continui munca.

Această prezentare necesită JavaScript.


Rep.: Cum v-aţi imaginat anul 2000? Era o întrebare frecventă înainte de Revoluţie.
L.E.E.: Nu-mi amintesc să fi avut o imagine anume! Ştiu că eram nemulţumită că nu puteam să cumpăr alimente variate, fructe copiilor mei. Că nu puteam circula cu maşina decât din două în două săptămâni, în concedii nu puteam pleca în străinătate. Trăiam într-o ţară închisă. Din păcate multă lume a uitat de aceste lucruri! Dacă am simţi euforia libertăţii, aşa cum am simţit-o în 1989, nu am fi atât de nemulţumiţi de condiţiile de azi! Chiar dacă nu putem afirma că azi ar curge miere şi lapte, cert este că viaţa noastră s-a îmbunătăţit foarte mult!
Rep.: Ce preferaţi maşină mică sau de teren?
L.E.E.: Nu am maşină proprietate personală. Pentru mine maşina este necesară doar ca să mă deplasez, dar la fel de bine pot folosi taxiul, trenul, autobuzul sau avionul. Contează totuşi, ca mijloacele de transport să-mi ofere siguranţă în circulaţie, un anumit confort, fără să pretind lux în jurul meu!
Rep.: Gătiţi? Care este mâncarea preferată?
L.E.E.: Gătesc numai la sfârşitul săptămânii sau când vin copiii sau prietenii în vizită. Aş putea să spun care mâncăruri nu îmi plac, nu ce prefer în mod deosebit, deşi îmi place gastronomia altor popoare. Nu-mi place nimic ce conţine mult usturoi!
Rep.: Vă ajung cele 24 de ore pentru câte aveţi de făcut într-o zi?
L.E.E.: Încerc să-mi termin zilnic treaba, că altfel se adună. În administraţie însă 24 de ore este o noţiune vagă. Am citit undeva că de fapt timpul nu există, omul l-a inventat pentru a-şi programa activitatea, ceea ce contează este dragostea!
Rep.: Aveţi trei copii. E grea meseria de mamă?
L.E.E.: A fi mamă este o misiune este lucrul pentru care merită să trăieşti! Este esenţa existenţei mele. Nu am simţit-o nici odată ca pe o povoară, iar durerea mea sufletească este aceea că sunt o bunică rar văzută de nepoţii mei, deşi graţie internetului legătura noastră este totuşi permanentă.
Rep.: Credeţi în vise? În gândirea pozitivă?
L.E.E.: Cred că toată viaţa este un vis. Şi aici nu mă gândesc doar la lucruri pozitive şi negative, ci în ansamblul ei. Eu am trăit aşa, cum viaţa mi-a oferit anumite posibilităţi, încercând să apreciez ce am primit, sau luptându-mă să-l îmbogăţesc, să-l înfrumuseţez cu înţelegere, dragoste şi căldură.
Rep.: Unde aţi fost în concediu?
L.E.E.: Anul trecut nu am fost în concediu, iar în anii anterior concediul era rezervat familiei mele şi mi-am vizitat copiii.
Rep: Ce citiţi, ce muzică ascultaţi?
L.E.E.: Când am timp citesc cărţi de beletristică. Îmi plac poeziile de la poeţi contemporani, ascult muzică clasică, muzică de filme şi muzică uşoară. Normal, melodiile anilor 1960 – 1990.
Eu de fire sunt o femeie sinceră, directă, nu-mi stă în caracter să fac rău altora, dar nu depăşesc nici limitele de a solicita celor din jur respect, corectitudine şi faţă de mine, şi dacă situaţia o necesită, ştiu să fiu fermă.
Rep.: Dacă aţi avea o baghetă magică, ce aţi schimba în lumea noastră?
L.E.E.: Mă bucur că nu am o baghetă magică! Nu visez la lucruri ireale şi viaţa m-a convins că nu există baghetă magică!
Ceea ce nu-mi place este goana după avere, răceala dintre oameni, o comunicare sărăcăcioasă. Eu de fire sunt o femeie sinceră, directă, nu-mi stă în caracter să fac rău altora, dar nu depăşesc nici limitele de a solicita celor din jur respect, corectitudine şi faţă de mine, şi dacă situaţia o necesită, să fiu fermă. Eu nu-mi permit să fiu indiferentă, comodă sau profitoare!
Rep.: Care ar fi întrebarea la care aţi avea răspunsul, dar nu v-am întrebat?
L.E.E.: Ce realizări am avut în cei opt ani de mandat, dar înţeleg că acesta e subiectul unui alt interviu!

(Interviu realizat in 14 martie 2012)
Sursa foto:facebook, zi de zi, tirgumureseanul, virtualkid

Anunțuri