Etichete

, , , ,


DSCN8876Auzind de la radio că slujba de Înviere începe mai devreme cu o oră decât în alţi ani,am urmărit pregătirile din faţa catedralei. Noi o numim catedrală,ştim că e doar o biserică impunătoare de cartier.
Citisem „Ghidul de mărturisire a păcatelor” şi am înţeles că mi-am pierdut şansa de a urca treptele spre Rai, oricâte canoane aş mai face. Desigur nu mă pot lăuda că le-aş fi comis pe toate cele 193, câte au numărat unii că ar fi înşiruite acolo, dar nu mă pot considera nici miel neprihănit! Aşa că „mă risc” şi mai pun cu o lopată peste păcatele mele „bârfind” despre slujba de aseară.

Această prezentare necesită JavaScript.


După cum spuneam, am urmărit pregătirile din faţa bisericii. Primii au ajuns cei de la Poliţia Locală. Nu au oprit circulaţia, dar au golit parcarea cu excepţia a două maşini negre („noaptea toate pisicile sunt negre”, erau de culoare închisă).După o scurtă şedinţă de lucru, doi dintre agenţi au cărat semnul de „trecerea oprită” până dincolo de colţul parcului, pe lângă Troiţă. „Slabă mişcare”,părea să spună şi patrula mecanizată a jandarmilor, făcând rondul majestuos printre blocuri. Au venit apoi şi cei de la „Pompieri” şi circulaţia încă nu era oprită pe bulevard. Într-un târziu, când îmi făceam griji că din cauza frigului slujba se va ţine doar în interiorul bisericii, au aşezat o masă sus pe trepte, au apărut ca din senin nişte enoriaşi, s-a postat o maşină a poliţiei la intersecţia bulevardelor, grupuri compacte au apărut de pe strada Sârguinţei, dinspre Strada Înfrăţirii…Am văzut câţiva copii de clasa zero, tineri cu telefoanele mobile, mergând ca nişte licurici spre biserică. La miezul nopţii a sunat înregistrarea cu dangătul clopotelor, la început mai tare, apoi ceva mai moderat, de teamă probabil că s-ar putea sparge termopanele vecinilor, blocul fiind la doi paşi de latura vestică a lăcaşului de cult.În timp ce slujba era în toi, soseau întârziaţii, căutându-şi loc la distanţă respectabilă de biserică, deşi făceau de zor la cruci, încă de la intrarea în bulevard.
Au apărut apoi primii care au luat lumină şi în scurt timp toată piaţa strălucea de lumini mici roşii şi galbene, în funcţie de candela din dotare. Unii mai comozi le-au aşezat pe asfalt, evitând până şi efortul de a le ţine în mână.
Privindu-i mi-am amintit de vremurile când tot spaţiul acesta era plin de lume, de nu puteai scăpa un ac pe jos!Ca un cer instelat părea piaţa, iar a doua zi puteai număra după petele de ceară de pe asfalt şi de pe treptele blocurilor din jur, câţi enoriaşi au avut lumânări din acelea galbene, lungi şi subţiri ce se topeau pătând totul în jur. Era perioada romantică. Imediat după ce s-a dat liber la crez. Tovarăşii de alaltăieri, credincioşii de azi şi de ieri. Era un entuziasm general, sobor de preoţi, concert de folk în prima zi de paşti, poetul ctitor al bisericii…era o atmosferă de adevărată sărbătoare. Chiar şi pe ploaie, chiar şi atunci când biserica era abia schiţată, netencuită, nefinisată. O mare de oameni peste care răsuna vocea puternică a preotului „Christos a înviat din morţi, pre moarte cu moarte câlcând”…
Apoi, odată cu trecerea anilor parcă a mai scăzut entuziasmul. Fructul oprit e mai dulce. Dacă e permis, parcă nu mai are acelaşi farmec? Aseară însă au fost surprinzător de puţini enoriaşi, voluntarii cu cheta terminând repede trecerea lor în revistă.
Să mă opresc aici? Şi-aşa am păcătuit destul! Cine spunea că secolul XXI va fi religios sau nu va mai fi deloc?

Anunțuri