Etichete

, ,


imagesO propunere născută din prea mult zel patriotic creează dispute în spaţiul real, dar şi cel virtual.Un domn senator de Mureş a venit cu propunerea ca în fiecare clasă la începutul orelor de curs să fie intonat imnul naţional, varianta prescurtată.

Îl înţeleg pe domnul Frătean. Cu trecerea anilor amintirile din adolescenţă devin tot mai vii şi tot mai aducătoare de nostalgii. Într-o astfel de stare nostalgică şi-o fi amintit stimabilul de vremurile „bune”, când alerga pe coridoarele liceului Papiu ca să intre în clasă înaintea profei şi să nu piardă intonarea imnului de atunci: Trei culori cunosc pe lume! Oricât ar fi fost de ordonat, nu cred că nu i s-a întâmplat ca ajuns la uşa clasei, tocmai pe când să intre răsuna din 20 de piepturi de băieţi „ce-i viteaz cu vechi renume, în luptă triumfător”…Dacă la bătaia în uşă nu a mai primit răspuns,timida bătaie fiind tăiată de cântecul băieţilor, a intrat şi a rămas înţepenit lângă uşă, luând poziţia de drepţi, roşu până la urechi sub privirile dojenitoare ale profei în timp ce părea că toata clasa îi dă onorul. Ce era să facă, a cântat şi el, respirând între versuri şi după ultima silabă dintr-o singură mişcare pe călcâi s-a avântat spre locul devenit liber, după ce colegul îl eliberase, făcând un pas înapoi. „Qu’est ce que vous avez preparé pour aujourd’hui, mes enfants? Voyons! Frătean! Au tableau noir!”…Ştiu. Am o imaginaţie bogată!

E posibil ca domnul Frătean să nu fi întârziat niciodată. E posibil să nu fi avut voce, să fi fost ruşinos…e posibil să nu fi cântat vreodată.

Dacă nu ne-am trezit într-un sfert de veac, degeaba mai cântăm! Ori credeţi că  mai avem o şansă?

 

Anunțuri