Etichete

,


1-133-1024x768Mi se pare anacronică discuţia despre subvenţii, preţuri şi gigacalorii, acum când sunt soluţii moderne pentru a scăpa de mamutul de Radet sau ce nume o fi având!
În urmă cu câţiva ani, eram obişnuiţi ci sistarea apei potabile şi a apei calde implicit din cauza restanţelor mari la „consum”, a se citi cheltuielile comune la bloc. era la mintea cocoşului că nu avea cum să fie rentabilă afacerea cu centralele termice de cartier, cu instalaţiile învechite. Iarna se vedeau cu ochiul liber pe unde treceau ţevile cu agentul termic, zăpada topindu-se instantaneu acolo, desenând o complicată reţea de dungi negre pe albul zăpezii. Acolo se pierdea căldura. Ce rămânea ajungea prin apartamente. Uneori frigeau caloriferele de nu te puteai apropia de ele, alteori, mai ales în iernile geroase de abia se încălzeau un pic. În ciuda subvenţiei primite de la Primărie, abia reuşeam să plătim sumele exorbitante din octombrie până-n aprilie, mai pentru apa caldă şi tentativa de căldură. Cei de la cap de linie, tur-retur, aveam norocul de a fi avut şi apă caldă la orice oră din zi şi din noapte, şi nici de frig nu ne-am putut plânge. De aceea nu am acceptat porcăria cu repartitoarele (alţi bani aruncaţi pe geam), dar am fi vrut ca stimabilii de la centrală să mai verifice din când în când calendarul şi temperaturile de afară, ca să nu fim nevoiţi să încălzim cartierul şi apoi să nu putem plăti factura!
Într-o zi s-a întâmplat minunea. Un grup de „tovarăşi” înarmaţi cu caiete au numărat toate „ţevile de eşapament” de la apartamentele din cartier. Lucru neobişnuit, ce mi-a dat de gândit. Eram sigură că ni se pregăteşte ceva!
Unii sceptici sau clarvăzători, nu ştiu cum să-i numesc, au plătit sume serioase ca să se debranşeze din sistemul centralizat şi apoi să-şi achiziţioneze centrale de apartament. Nu eram de acord cu debranşarea, nu vroiam să mă transform în cazangiu! De ce să-mi bat capul cu pornit-oprit instalaţia, ba ai apă, ba n-ai căldură, plus că ai o bombă-n casă!
Am rezistat pe baricade eroic, refuzând să ne debranşăm, mai ales că ni se promisese în mod solemn, adică prin afiş la intrarea în bloc, cum că acest bloc aparţinând centralei număru’ nu se debranşează, adică nu se închide centrala de cartier.
Hip,hip hura!
A trecut toamna însorită şi nu se întâmpla nimic din ce intuiam-bănuiam. Au venit primele zile cu nopţi reci, când termometrele arătau 10 grade, sub 10 grade, au început să scadă sub zero şi…caloriferele continuau să rămână reci, dar nici apa nu dădea semne că s-ar încălzi. Asta deja era prea de tot! Telefoane, întrebări, trasul din umeri şi o iarnă întreagă fără strop de încălzire şi baie cu apa încălzită pe aragaz, duşuri scoţiene ce i-ar fi făcut cinste până şi unui scoţian get-beget.
Nu vreau să-mi amintesc de aburii din casă când clocotea apa în oala de 10 litri, când transpirau geamurile…Un circ în toată regula!
E drept că am avut şi antrenament. Vecinul din exces de zel, când şi-a luat centrală de apartament din simţ estetic şi lipsă de cunoştinţe de fizică (vase comunicante etc) s-a apucat şi a tăiat ţevile ce traversau sufrageria lui, locuind la ultimul etaj, tăindu-ne astfel din circuit şi lăsându-ne fără căldură. O întreagă poveste până am reuşit să-i explicăm unde a greşit instalatorul care pentru un ban în plus a tăiat fără discernământ orice!
Ca să scurtăm povestea: după ce ne-am învăţat minte, în primăvară am comandat două panele cu infraroşu, câte unul pentriu fiecare cameră!
Se instalează uşor, fără să facă mizerie nenea electricianul. Arată ca un tablou, nu face zgomot, nu poluează, e pus frumos pe perete, porneşte-opreşte singur, când se face mai frig decât temperatura la care e setat porneşte, când atinge temperatura, se opreşte. Nu consumă multă energie electrică şi se zice că e şi sănătos. Razele infraroşii fiind benefice organismului.
Dacă e adevărat ce se zvoneşte, că se va scumpi gazul, că vor fi interzise „bombele ” de apartament pentru că -bănuiesc că aţi observat-poluează din greu! Şi mama Europa se supără!
Mâine continuăm!

Anunțuri