Etichete

,


piggonewildRecent am nimerit într-o localitate din Ţinutul Secuiesc, tocmai la pomana porcului. Veselia generală îmi dădea de înţeles că acţiunea începută la primele ore ale dimineţii a fost stropită din belşug cu licorile lui Bacchus, întru veşnica pomenire a celui ce guiţa nu demult în coteţ.
Nefiind amatoare nici de şorici şi nici de urechi de porc, i-am dezamăgit puţin pe cei care îşi căutau de lucru în jurul mesei încărcate cu cina porcului, neocolind nici sticla cu pălincă. Văzând atâtea imagini-unde altundeva decât pe Facebook-cu brad împodobit cu cârnaţi afumaţi, cu mese festive de la care nu lipsesc afumăturile, şunci, slănini, brânză de burduf şi ceapa roşie, unii mai postează şi câte o mămăliguţă aurie, gogoşari roşii în oţet şi castraveţi de-ţi lasă gura apă, mi-am amintit de vecinul meu, trecut la cele veşnice între timp, mare tăietor de porc.
Jos, în spatele blocului, o comisie mixtă şi măcelarul încercau să convingă porcul să înţeleagă că i-a sunat ceasul. Degeaba l-au prins vreo trei inşi, degeaba îi ţintea gâtlejul măcelarul, bietul animal guiţa cerând parcă ajutor, se zbătea din toată puterea până a reuşit să se elibereze din strânsoare şi încerca să fugă târând şi ţepuşa cu sfoară după el. Chiar şi înţepat şi cu sângele şiroind pe el alerga plângând îngrozitor …Nu m-am mai putut uita, aş fi vrut să nu fie prins, dar apoi s-a făcut linişte, după un ultim horcăit, semn că a fost executat.
Grupul meu vesel, de măcelari ad-hoc, găsiţi în eter, graţie invenţiei domnului Bell, m-au asigurat că porcul lor a beneficiat de consiliere autorizată de înfrumuseţare înainte de a fi fost ameţit de poveşti vânătoreşti, adică asomat după regulile impuse de Uniunea Europeană. Sună frumos şi pare un gest plin de compasiune, dar eu cred că bietul porc are în gene, el simte că urmează să fie sacrificat, aşa că asomarea nu mi se pare decât o prefăcătorie plină de cinism.
Asta e. Nu putem fi cu toţii vegetarieni, nu-i aşa?
Şi unde mai pui că până şi o ştire despre porcul furat din coteţ trezeşte mai mult interes decât o lansare de carte… mai ales dacă „vine valul, îmi ia calu’, îmi ia scroafa din coteţ!”

 

Apărut în PUNCTUL nr 506

http://bit.ly/1qwYExb

Anunțuri