imagesAşa i-a rămas numele, după remarca făcută la ultima noastră întâlnire, la coborâre dintr-un autobus. Era o fire excentrică. Nu l-am înţeles niciodată cu adevărat, probabil nici nu am încercat măcar. Pentru mine a rămas colegul de clasă cu scrisul mărunt, tobă de carte, cinicul care critica vehement mica burghezime a urbei. Citea enorm şi putea aborda orice subiect, cu date, cifre şi citate, de aceea a rămas izolat, separat de grupurile celor slabi pregătiţi care se fereau de el, iar pe cei mediocrii el îi evita. Copil harnic, dintr-o familie modestă, dimineaţa pe la 4 distribuia sticlele cu lapte prin blocurile din cartier, la 8 era la şcoală şi nu fugea de la ore numai atunci când se făcea vizita medicală iar el avea maieul alb, găurit de atâta spălat. După terminarea liceului ne-am mai întâlnit de câteva ori, era student la teologie într-o vreme, apoi a fost exmatriculat după ce i-a aplicat cuiva o corecţie cu dosul palmei. Acesta fiind singura soluţie de a scăpa dintr-un sistem ce nu era nici pe departe ceea ce îşi imaginase el. S-a însurat, a divorţat, a avut şi copii, a emigrat din ţară, rămânând cu gândul în oraşul mic burghez pe care-l criticase adesea. S-a angajat muncitor la căile ferate dintr-o ţară vecină, deşi putea lucra oriunde după studiile şi mai ales cunoştinţele pe care le avea. A fumat ca un turc, moştenise de la tatăl lui, care  fumase pipă de mirosea toată scara a tutun şi după ce pleca lăsând pe la uşi sticlele cu lapte! Colegii lui, cei care puteau aprecia stilul său elevat, îl pomenesc uneori amuzându-se de expresiile pe care le folosea la manevrele vagoanelor de marfă. Apoi într-o dimineaţă nu s-a mai prezentat la lucru. Ştiindu-l ciudat din fire, nu l-au căutat. După ce au trecut două săptămâni şi -au dat seama că lipseşte cam de mult. O fi în concediu? Apoi, au mai trecut alte două săptămâni şi el tot n-a apărut. Şi nici nu va mai veni vreodată! Făcuse infarct…

Azi ar fi fost ziua lui. Pe facebook unii încă îi urează…

 

Anunțuri