Etichete

,


camera-deputatilor-vot-bogdan-maranUşa salonului a fost dată la perete şi în chenarul ei au apărut nişte genţi, plase, sacoşe urmate de o cucoană coborâtă parcă dintr-o piesă de Caragiale. În urma ei o duduie cam creolă, cu alte boccele şi cheile maşinii în mână. Au examinat cu ochi critici salonul, m-au întrebat ce părere am, care ar fi locul cel mai bun pentru cucoana care urma să se interneze. Trebuia să fie un loc ferit de curent căci era suferindă cu capul. A încercat patul nr.2, dar nu i-a plăcut, nr.3 nici nu intra în discuţie că asta ar fi însemnat să stau cu spatele la ea, aşa că a rămas la patul nr. 1, deşi nu prea avea cearceaf. Locul fiind ales, a început despachetarea. Mai întâi s-a schimbat din hainele de stradă într-o pijama roz pal, şi-a căutat papucii, halatul roşu de molton, la fel cu unghiile proaspăt  lucrate de o manichiuristă, apoi şi-a dat jos bijuteriile pe care i le-a încredinţat nepoatei.

Simţindu-se mult mai lejer, chiar acomodată cu noua ei „locaţie”, a urmat burduşirea noptierei din dotare. Atâtea vase, ştergare şi tacâmuri a scos din plasele acelea de parcă ar fi vrut să se mute definitiv în patul nr. 1. După ce am refuzat politicos cârnaţii de casă, a început pregătirile pentru nelipsita ei cafeluţă 3 în 1 cu doi biscuiţi. Se plângea de diabet, dar a ras două felii de cozonac şi i-a spus nepoatei că o va conduce la plecare ca să-şi cumpere de la bar o prăjitură. Nu avea nici cel mai mic stres că se internează…Ca să nu o cred un fitecine mi-a explicat gradele de rudenie ce o leagă de un anume parlamentar…care îi e nepot de văr sau văr de nepot? În fine. În după-masa acelei zile deja eram în temă cu toată povestea vieţii sale, cu bune şi rele, în mare parte reluate şi de faţă cu aparţinătorii mei veniţi în vizită.

Avea haz şi povestea nişte lucruri atât de ciudate încât nu ştiam cât  adevăr şi câtă imaginaţie e în vorbele ei, mai ales că nu era departe nici de a fi considerată ca fiind dusă cu pluta! Căsnicii cu şi fără acte în regulă, soţi decedaţi subit, gospodărie cu de toate şi un mâncător de bani nemunciţi care a dat-o afară din casă fără să-i fi dat măcar un purcel! Deşi nici hainele ei nu şi le-a putut recupera decât cu ajutorul  poliţiei, ea regreta florile din curte! Nu au lipsit nici poveştile de la morgă, glumele nesărate…se simţea bine povestind iar eu ascultând-o am mai uitat de problemele mele!

Cum stăteam noi aşa  depănând amintirile cucoanei, a apărut o femeie mărunţică, de vârstă indecisă, cu faţa tuciurie şi brăzdată de zeci de mii de riduri săpate adânc. Fără cea mai mică ezitare a pus stăpânire pe patul din spatele meu, şi-a lăsat plăsuţa pe pat, în semn că e ocupat şi s-a lansat într- un du-te -vino ameţitor. Nu a trecut mult timp şi a venit un neam de-al ei, tot de  internare se interesa, apoi au început telefoanele! Cu sonorul pus la maximum, desigur, pentru că stătea prost cu auzul. Şi sonorul ascuţit nu ne-a lăsat decât a doua zi după ce s-a descărcat bateria telefonului, iar încărcătorul uitat pe masă la nea Georgică-undeva în munţi- nu avea cum să ajungă mai repede de două zile la noi!

Dacă ocupanta patului nr. 1 a căzut pur si simplu într-o zi în casă, a stat cât a stat aşa apoi şi-a revenit, iar cu ceva timp în urmă a repetat figura, deşi părea că nu are nimic, au început investigaţiile, mai ales după ce pacienta s-a plâns de comportamentul neadecvat al medicului de specialitate din oraşul de unde venise ea. În astă  vreme ocupanta patului nr. 4 a păţit-o rău de tot. „Eram io, un băiat, o femeie şi un om”- şi-a început povestea mărunţica. „Cum  meream aşa pe drum, acolo la noi, dacă, ştiţi unde e, am fo’ la cules de afine, când deodată…”

Continuarea mâine!

 

https://erikamarginean.wordpress.com/2015/01/05/garou-si-cocosatul-din-notre-dame-de-paris/

Anunțuri