Etichete

, ,


gethumbÎn febra cumpărăturilor pe ultima sută de metri, ca nu cumva să ne prindă Anul Nou că ne lipseşte ceva de pe masă, am trecut şi pe lângă o staţie de autobus. Era negru locul,  ca la demonstraţie. Erau câtevqa zeci, poate peste o sută de  oameni trecuţi de prima tinereţe, îmbrăcaţi la ţol festiv, bine dispuşi, uşor emoţionaţi, se vedea cu ochiul liber că nu s-au adunat acolo din lipsă de altceva mai bun! Am şi întrebat o doamnă dacă e vorba de ceea ce bănuiam, adică ei sunt pensionarii care se duc la Revelionul de la President?  Dacă nu ştiaţi,  Primăria urbei organizează în fiecare an, printre altele, Revelionul persoanelor vârstnice, într-un restaurant de soi, în celălalt capăt al oraşului. Evenimentul ce începe pe la 5 după-masă şi  se termină pe la 10, parcă, nu costă decât vreo 10 lei de persoană şi după cum se vedea din schema alăturată, se bucură de mare succes în rândul pensionarilor mai vechi sau mai noi!

Privind în jur, mi se părea că recunosc câte o fostă vânzătoare de la magazinele din zonă, cadre medicale, ba chiar şi profesori, politicieni…Ţopăind pe loc, pe un frig de crăpau pietrele,  societatea selectă începea să se impacienteze, pentru că autobusul promis nu se arăta! Unii povesteau că ar fi fost un autobus pe la 3, dar de atunci nu trecuse nimic. Lumea începuse să intre la bănuieli, poate că nici nu mai circulă, că doar e 31 decembrie! Proaspăt îmbăiaţi, coafate şi frezaţi, îmbrăcaţi cu tot ce au găsit mai bun în garderoba ce a cunoscut şi vremuri mai bune, pensionarii ţopăiau pe loc, unii rezemaţi în bastoane, alţii făcând paşi mici ca să nu alunece. Un zâmbet discret le-a încălzit feţele când o tovarăşă de suferinţă în dres subţire, cizmuliţe şi o haină ce abia îi acoperea partea dorsală, s-a refugiat lângă un stâlp, ca ajutată de un domn să-şi pună fusta! Materialul subţire a fustei de gală ori  gaica cedase pe frig, mă gândesc, cert este că a avut de lucru, făcând echilibristică, până să se îmbrace spre deliciul celor din jur.

Adevărata distracţie a început când a ajuns în staţie un autobus ce a fost luat cu asalt de vajnicii tovarăşi, înghesuindu-se cu disperare, neprecupeţind niciun efort, încurajându-se „mereţi în faţă, încă un pic, avansaţi ca să intrăm şi noi”…precum sardiniile într-o conservă! De trei ori  a săltat busul şoferul până a reuşit să închidă uşile apoi dus a fost! După un timp a apărut la intersecţie un autocar! Murmuri de satisfacţie, zâmbete fericite amestecate cu o umbră de satisfacţie răutăcioasă: „aşa le-o trebuit ăstora de s-au înghesuit! Noi mergem cu atocarul”! Doar că s-au bucurat prea repede! Autocarul a trecut fără să oprească! Dar şi dacă ar fi oprit, nu ar fi putut lua nici jumătate din câţi erau acolo! Scăldaţi în apele speranţei şi dezamăgirii timpul a trecut cumva şi pe la 4, aşa cum a fost anunţat au ajuns şi autobusele promise de Primărie, ca să-i ducă la Revelion. Cei mai nerăbdători plecaseră cu taxiul, oprindu-le pe trecerea de pietoni, dând de două ori preţul Revelionului pentru un drum!

Pensionarii…cei mai fideli votanţi, după cum spunea cineva. Cei mai conştiincioşi la plata dărilor şi taxelor locale, cei mai punctuali când e vorba să ajungă la ora stabilită…cei mai obişnuiţi să stea la cozi infernale, să se înghesuie şi să nu se dea clintiţi din drum dacă au dat un ban şi vor să stea în faţă!

 

Anunțuri