3371517300_0855e20b86Amân mereu să fac curat în cutia mare de carton în care am adunat tot ce nu m-am îndurat să arunc la nicio  curăţenie generală de până acum: notiţe, scrisori, fragmente de articole, bileţele, câte şi mai câte…Obişnuiam să zic că dacă nici data viitoare nu le voi sorta, îl voi chema pe Johnny, expert în debarasare! La fiecare mutare dintr-o redacţie în alta în cel mai scurt timp posibil făceam o selecţie în arhivă, de cine nu era pe fază nu avea decât să se scarpine că a rămas fără agendă, biblioraft sau dosare!

Căutând prin cutie, am scos un plic portocaliu plin cu bileţele şi scrisori adresate lui …Moş Crăciun! De la primul cuvânt caligrafiat cu creionul pe o bucăţică de hârtie (mama), la plicul miniatural cu timbru desenat pe el şi înăuntru o hârtiuţă pe care sta scris cu litere de tipar: „VREI SĂ-ŢI DAU UN PUSI?”, iar semnătura , tot cu majuscule pe o etichetă şcolară…, trecând prin felicitările de 8 martie, fiecare bucată de hărtie mă face să zâmbesc, să retrăiesc acele clipe, de parcă ar fi fost ieri!

Ce m-a distrat lista primelor cuvinte…(nu dau nume, ei ştiu exact când despre care din ei e vorba!)Încerc să compun câteva propoziţii cu ele: În bucutie am ascundat pe o farfuruie o bucuţică de mistic. Un poţilai şi nişte tănţi merg la prizerie. Cânt la tompa. Vleau pepeniţă şi buscuiţi. Mă uit la terizor, nu vleau albunul. În Pişmigiu..în mimigiu…Ai un pisc? Nu am chribit. Stii ţe? Du-te înapoi la pistal şi du-l si p-ăsta! Un arcident! Castofon boxit.

Un desen cu tort multicolor, cană mare cu cafea şi un bec aprins ce atârnă din susul paginiipe verso : „la mulţi ani din partea lui….pentru Erica”.

Un bileţel ce conţine mesajul de la doamna învăţătoare: „Marţi, 23 V 19…să aduceţi hrtie pentru o acţiume de conectare”…ce scump! Cum să nu râzi? Clasa I….

Un buchet de ghiocei cu mult drag  de 8 martie…O altă felicitare mult mai elaborată, pe carton , cu inserţie, cu o ceaşcă de cafea din care ies multe floricele roşii…tot de 8 martie, bilingvă, bicolorăO floare e un zâmbet în soare Şi are un suflet şi ea. O inimă mică ea are La fel ca şi inima mea. Flori, flori, flori pentru mama mea! You are the best mum!Un alt ghiocel cu „La mulţi ani ! Te iubesc!” şi semnătura…

Apoi o inimă creaţă, pictată cu mii de liniuţe pe o parte în jurul unei mai mici roşii ce are o inimă şi mai mică în interior şi cu o poeziepe verso,  creaţie proprie, scrisă în 6 martie 19…, ora 4,49:

Mama e frumoasă,

Mama e înţeleaptă,

Mama e inteligentă şi deşteaptă.

Şi ce cadouri ştie să facă!!!

La mulţi ani din partea lui….şi zeci de semnul exclamării!

Oh, şi scrisorile ce trebuiau să ajungă în Laponia, la Moş Crăciun…bucăţi de hârtie de caiet de matematică sau de dictando…pe o parte scrie cu roşu adresantul şi expeditorul, pe verso mesajul:

Caligrafiat frumos, cu două ştersătuiri, semn că era editat textul, aşa cum se cuvine:

„Dragă Moş Crăciun,

Am fost rău, iar mama a spus că nu meriţi nici măcar o bâtă cât de rău am, fost cu unica mea mamă. Ar trebuzi când o văd pe mama că e necăjitp să o ajut la treabă. Mama ne-a certat, ne-am făcut cuminţi apoi iar am început să fim răi şi tot aşa. Iar eu te rog să-mi aduci reviste cu Goufi 1 sau 2 cât crezi că merit. Îţi mulţumesc!”

sau alta:

Moş Crăciun, de Crăciun vreau un pistol de jucărie pentru… dacă e cuminte.(subliniat de două ori)

Adăugat:

bine: sunt pretenţios

rău am făcut: contrazic oamenii

Sau una scrisă după ce învăţase că o compunere are introducere şi cuprins.

„Dragă Moş Crăciun.

Introducere: Ştiu că în ultimele luni nu am fost foarte cuminte.

Cuprins: De când a început şcoala nu m-am prea omorât cu învăţatul şi nu prea am luat note bune. Cu toate acestea însă nu am fost foarte ascultător, ai putea face un efort să îmi aduci nişte mărunţişuri. Sunt alţi copii ascultători care merită jucării şi cadouri. Aş vrea să încerci să-mi aduci o jucărie.

De Crăciun dacă încer4ci să-mi aduci setul de puzzşle din centru de la librărie şi câteva dulciuri, bineănţeles dacă merit.

Cu drag, semnătura!”

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu mă topesc…

Îmi aduc aminte de o serbare la şcoală, când eu eram Moş Crăciun. Cu mască şi plete dalbe, de nici eu nu mă recunoşteam dacă mă priveam în oglindă, cu sacul plin de pachete în spinare mă topeam de cald aşteptând clopoţelul când puteam intra în clasă. M-am aşezat pe un scăunel în mijlocul scenei, copiii dansau în jurul meu, serbare în toată regula. Al meu băiat şuşotea cu colegul şi mă studia încercând să ghicească e sau nu e adevărat Moşul şi cum de n-a ajuns mama la serbare, obişnuia să întârzie, dar nici chiar aşa. Am împărţit cadourile, se minunau copiii că ştiam totul despre ei, ca un Moş adevărat, am primit pupături ba pe barbă, ba pe faţa mea de plastic chinezesc îmbujorat, apoi mi-am luat rămas bun şi am plecat. Pe stradă bineînţeles că am făcut senzaţie, am înveselit trecătorii, am ajuns la bloc şi am trecut pe la copiii vecinilor (nici ei nu erau mai mari de clasa I). După ani şi ani unul dintre ei , la meditaţii, mi.a povestit să-mi imaginez că la el a venit odată Moş Crăciun cel adevărat….şi mki-a povestit din fir a păr, cum a fost, de abia m.am abţinut să râd! Măcar el să mai creadă în Moş Crăciun!

Că al meu băiat m-a prins pe coridor ieşind de la o vecină şi mergând către casă…Cred că a fost tare decepţionat, mi-a recunoscut vocea (nu mă mai prefăceam),…nebunule, îmi striga dând cu pumnişorii în costumul meu cel roşu, fugind apoi în casă!

Am avut de explicat certificatul meu de bună comportare! Noroc că am nişte băieţi inteligenţi şi mi-au iertat  farsa!

Anunțuri