923218_447347735355530_1612217870_nDis de dimineaţă l-am găsit pe Vasilică foarte îngândurat. Stătea la geam cu năsucul lipit de sticla rece şi părea că nu m-a simţit când am intrat. E ceva neobişnuit la un copil de trei ani jumate să stea aşa nemişcat la geam, cu privirea dusă departe, spre zări numai de el ştiute.

-Vasilică…l-am atins uşor pe umăr. Ce faci aici cu noaptea-n cap?

– Aştept fata!

– Care fată?!  l-am întrebat mirată, încercând să mă dumiresc despre ce poate fi  vorba.

– Fata aceea. Mi-a zis că vine.

– Dar cine e fata? Unde ai văzut-o?

– Când am adormit am văzut-o. Şi i-am zis să vină la noi. Ştii, ea are o mămică şi încă o mămică…Nu ştiu cum are două?!

– Cum arăta fata, Vasilică?

– Fata arăta foarte frumoasă. Avea picioare aşa ca mine, dar nu avea cărţi. Ploua la ei. Ştii unde stau ei? Numai dacă se gândeşte, apare la noi! Arăta foarte frumoasă! Avea părul verde, a tuns-o maică-sa. Ochii maro. Da, „crăpui”. Pielea tot ca picioarele mele. Era foarte frumoasă!

– Bine, mamă, dar cu cine semăna?

– Păi cu mine! Era ca mine. Ea a vrut să vină la noi. „Mă laşi să mă duc aşa, singură?” şi mămica i-a zis: da.  A lăsat-o. Şi acum mă caută. Ne caută.

– Era cam cât tine fata?

– Da. Frumoasă…şi gustoasă. Avea papuci de casă…pantaloni. Ea s-a îmbrăcat singură! Şi eu mă îmbrac singur! Eu ştiu o poveste…ceva cu un desen. Da’ o zic mai încolo!

-Bine. Şi acum ce ai vrea?

– Ce să vreau?! Vreau să vină fata!

– De ce?

– Ca să mă joc cu ea. Eu cu cine să mă joc? Cu maşinuţe, cu camionul sau cu match-boxuri? Îi zic că ştiu să fluier şi o pup. Da’ cum s-o pup, că nu se mai vedea. Numai capul. Tu n-ai văzut-o? Ai văzut-o! Am vrut să-i spun ceva, dar a plecat. S-a speriat de noi. Nu ştiu de ce? Şi a luat-o la fugă… Trebuie să vină. Acum de ce nu vine? De ce nu vine? De ce nu apare? De ce?

– Vasilică, tu ai visat! Când ai visat-o?

– Când? Când? Tu nu înţelegi de fete?

-Eu…

-De ce nu vine fata aia odată? De ce nu zice, sau de ce mă caută?Tu mămică, tu n-ai auzit de fetele astea?

N-am mai zis nimic şi am ieşit fără să mă observe. După un timp s-a dus din nou la culcare. N-a trecut mult şi a revenit.

– De ce nu vine? Am închis ochii , dar n-o văd…

(Întâmplare reală). Orice asemănare cu evenimente sau persoane reale nu este întâmplătoare!)

Anunțuri