magnolii-tg-mures-1_d8d406cb272e9aAm încercat să răspund provocării lansate de un coleg de la Cluj (fără Napoca, mai nou aşa se poartă). Acum întorc pagina şi să vedem cum se simte un maghiar la Tîrgu Mureş.

Aţi observat probabil în parcul de joacă picimea se joacă în cea mai bună înţelegere, asta până când nu vrea fiecare, în acelaşi timp, să se dea pe unicul leagăn liber sau să fie primul pe tobogan. Se joacă în nisipar sau conduc claxonând şi scrâşnind din frâne maşinuţele, vorbind fiecare pe limba lui. Aţi văzut  pe stradă câte un copil mergând agale la un braţ distanţă de părinţi sau strâns ţinut de mână de bunici,  povestind vrute şi nevrute ori fredonând un cântecel  învăţat la grădiniţă. Nu-şi moderează vocea, vorbesc şi cântă cu nonşalanţă pe un ton ridicat, ţinând cont parcă de diferenţa de nivel  între guriţa lor şi urechile adulţilor…Niciunul dintre aceşti copii nu s-a născut xenofob, şovin sau intolerant. Râd, dacă se distrează, plâng, dacă se  supără, dar în general  se înţeleg între ei chiar dacă vorbesc limbi diferite. Se simt acasă, sunt liberi, se simt în siguranţă.

Apoi ceva îi strică. Nu pe toţi, doar pe unii dintre ei.  Şi apar legendele … Cei care n-au ieşit din cătunul lor nu-şi pot imagina că lumea evoluează, că în mileniul trei nu mai şochează pe nimeni să vadă asiatici sau africani printre trecători. Şi totuşi, se mai transmit din tată-n fiu  poveştile auzite la televizor, că în Ardeal dacă nu ştii să ceri pâinea în maghiară vei muri de foame! Fără să verifice dacă-i aşa, încep să-i urască pe nemernicii care le refuză bucata de pâine în propria lor ţară! Chiar dacă n-au habar cum arată un maghiar şi nu cunosc  o iotă ungureşte,  îl urăsc din oficiu! Şi invers e valabil, desigur,  căci prostia e universală!

Am trecut în revistă toate astea căutând răspunsul la întrebarea mea:  Cum se simt maghiarii în Tîrgu Mureş? Ciudată întrebare! Cum să se simtă? Ca acasă. Mai ales cei născuţi în Tîrgu Mureş! Cei care au strămoşii înhumaţi în cimitirele urbei. cei care cunosc istoria acestor locuri: cine, când ce a construit…şi se mândresc cu clădirile oraşului, cu oamenii şi curăţenia ce domneşte mai peste tot. Unii ar vrea şi plăcuţe bilingve, aşa cum au văzut în ţările civilizate din occident , alţii au obosit să mai lupte cu morile de vânt!Şi se simt acasă.

Pentru că nu folclorul, legendele urbane sau poveştile te fac  să te simţi acasă, şi nici atestatul documentar că tu ai fi fost primul pe aceste meleaguri, ci sentimentul că aparţii acestor locuri. Că ţi-e prieten râul, ramul… Te naşti cu acest sentiment, deşi invizibil,  el e mai puternic decât limba ce-o vorbeşti!

Anunțuri