OLYMPUS DIGITAL CAMERAPe mai multe siteuri am citit azi dimineaţă despre povestea unui bebeluş abandonat într-o sacoşă, pe un hol de spital. Fel de fel de titluri, care mai de care mai şocante, comunicatul de la poliţie, toate descriu grozăvia!

Tânăra de 23 de ani dintr-un sat mureşean, care mai are acasă doi copii, unul de 6, altul de 2 ani, a născut în urmă cu o săptămână, iar la externare a lăsat copilul nou-născut, o fetiţă, într-o sacoşă, la spital. Se fac cercetări în continuare şi s-ar putea ca femeia să fie decăzută din dreptul de părinte, cercetată fiind pentru infracţiunea de abandon de familie.

Aşa cum am obiceiul, ia să aruncăm o privire dincolo de ştirea ce a revoltat opinia publică. Făcând un simplu calcul aflăm că tânăra a născut primul ei copil la 17 ani, al doilea la 21 de ani şi al treilea în 15 mai, după cum se arată în comunicatul poliţiei. Femeia a plecat singură din spital şi se pare că nici la domiciliul ei nu ar fi fost găsit un soţ, legitim sau nu. De ce nu s-a agitat nimeni la prima ei sarcină? Era minoră! Unde erau organizaţiile, familia, şcoala, comunitatea? Nimeni, nimic!

Ce se rezolvă cu cercetarea şi cu eventuala ei condamnare? Ajung trei copii în grija statului până la majorat, iar ea la „mititica” pentru 6 luni sau 3 ani, căci amendă nu cred că ar avea din ce plăti!

Din păcate nu e nici prima şi nu va fi rămâne nici ultima mamă minoră care la 23 de ani să-şi abandoneze copiii! Tocmai pentru a nu se mai repeta asemenea tragedii ar trebui „cercetată” şi rezolvată problema din rădăcină!

Să nu vă mire că reduc totul la educaţie. Mai bine zis la lipsa ei! Dacă şcoala ar fi fost şcoală, părinţii fetei ar fi fost destul de educaţi şi capabili ca să-i asigure un trai chiar şi modest, dar trimiţind-o la la şcoală fata ar fi avut alte preocupări la 17 ani decât să nască! S-ar fi putut proteja măcar, dacă altfel nu se putea…nu sunt eu în măsură să dictez altora la ce vârstă să-şi înceapă viaţa sexuală. Putem fi de acord însă, că trebuie să ai responsabilitatea şi posibilitatea de a creşte puiul de om căruia îi dai viaţă! Şi dacă ai greşit odată, nu trebuie să perseverezi!

Toate astea-s vorbe acum! Faptul e consumat…şi totuşi, dacă aş putea schimba lucrurile, aş face o lume mai bună.

(am dreptul la 5 minute de visare!)

O lume în care nimeni nu fuge de şcoală, de educaţie. O şcoală unde Profesorii sunt oameni normali, învăţaţi şi bine plătiţi care fac educaţie pentru că au chemare spre această profesie. O lume în care părinţii educaţi lucrează cu responsabilitate pentru viitorul copiilor lor, pe care nu-i aduc  pe lume din greşală. O lume în care legile sunt făcute de oameni educaţi care ştiu  să scrie, să citească şi dacă enunţă ceva să fii sigur că spusele lor au o logică! O lume în care fiecare cetăţean ar face curat în ograda lui şi nu ar lăsa mizerie în urma lui pe unde ar trece. O lume în care aleşii poporului ar face spre binele poporului tot ce au promis înainte de alegeri…Atât de simplu ar fi! Şi ce frumos am putea trăi! Pentru că Raiul, la care tot visează unii, e aici şi acum!

Altul nu va mai fi!

Anunțuri