11822605_1031958023490081_8238971058482233830_nAuzind ştirea despre retragerea titlului de ASR de la singurul prinţ pe care l-am văzut vreodată în carne şi oase, ba m-am şi fotografiat cu el şi am primit şi o carte cu dedicaţie verbală şi semnătură olografă, mi-a amintit de o altă secvenţă din seria „a la recherche de temps perdus”.

Scufundată până la gât în adâncul fotoliu comod, tras în husa de mătase ce-ţi trezea dorul de verdele pădurii cu frunze aurii, în sufrageria mirosind a cafea veritabilă, proaspăt prăjită şi servită în ceşti fine de porţelan, cu lapte rece sau cu frişcă, iar pe mijlocul măsuţei rotunde cu farfuria plină de prăjituri de casă gustoase, gazda mea, neuitata Erji neni ne ţinea adevărate lecţii de istorie, povestind despre vremurile când ea era fată, tânără şi frumoasă. Nu ştiu cât de frumoasă putea să fie, ridurile date cu cremă hidratantă inundând camera cu un parfum discret ascundeau trăsăturile feţei, dar ochii ei de un albastru deschis, ca un cer senin de vară, mi-au rămas în memorie pe veci! Pe vremea aceea tot ce ne povestea despre Regat, regi şi regine ni se păreau poveşti de adormit copii…o ascultam şi mai credeam, mai nu credeam că a văzut o regină care împărţea bucăţi de săpun copiilor de la ţară…chiar săpun? Păi, da. Dacă era poveste educativă! Pe atunci nu ştiam de regele Mihai, iar regatul era sudul ţării, unde era şi capitala şi de unde îmi aducea tata rochiţe de catifea cu danteluţă la gât. Dacă Erji neni vorbea de regele Sf. Ştefan sau spunea câte o anecdotă cu regele Matei, iubitorul de dreptate, ca să nu fiu mai prejos, îi spuneam că şi noi avem rege, că domnitorul Ştefan cel Mare de fapt era rege! În piesele de teatru (Apus de soare), în descrierea cronicarilor părea chiar simpatic, deşi „degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat”, cred că domnitorul era şi afemeiat. De atunci li s-au iertat păcatele şi a fost canonizat. După ce că era cel mare, acum e şi Sfânt! Despre casa regală, regele Mihai ştiam de pe moneda de 100 de lei din colecţie şi cele câteva cuvinte de pe ultimele pagini în manualul de istorie.  Erji neni ştia mai multe…Şi ne povestea în timp ce schimba plăcile cu arii din opere, dar nu ştiam ce să credem, dacă manualul de istorie editat în Republica Socialistă România, având poza conducătorului iubit pe prima pagină, nu scria despre aşa ceva!

Anii au trecut, Erji neni s-a mutat alături de regii ei, sper că a ajuns într-o lojă, aproape de scenă, unde îi plăcea să stea la teatru, ca să vadă mai bine actorii, să vadă dirijorul căci piesele muzicale le fredona pe toate de câte ori le-a ascultat, ba le-a şi văzut pe viu, în capitalele lumii. Apoi am văzut şi noi regele României. La televizor. Ba era oprit la graniţă, ba întors din drum, ba instalat în castelul de la Săvârşin…Numai la noi se poate întâmpla ca un rege revenit din exil, având palate şi casă regală, cu tot tacâmul, să nu aibă Regat! Pentru că România din câte ştiu , încă, este republică!

Şi iar au trecut nişte ani şi întâmplarea a făcut să-l cunosc pe nepotul regelui! Nu a venit călare pe cal alb, era îmbrăcat decent ca un tânăr de situaţie bună, dar nimic extravagant, şi cu toate acestea parcă avea o aureolă majestuoasă în jurul său. Cu un zâmbet deschis, cuceritor, era amabilitatea întruchipată. Participa la o acţiune caritabilă organizată de editura Curtea Veche, străbătea ţara în lung şi-n lat oferind cărţile copilăriei unor copii care nu au mai pus mâna pe o carte trăind într-o sărăcie lucie. I-a zâmbit fiecărui copil, adresându-i fiecăruia câte o vorbă bună…Apoi l-am întâlnit la o fundaţie unde făcea voluntariat ocupându-se exemplar de nişte copii cu deficienţe. Cu o răbdare şi devotament se ocupa de ei, neobosit şi mereu cu zâmbetul pe buze. De la schimbat scutece, la înot, la desen, la pictură sau la plimbare în natură, în vizită la grădina zoologică…apoi din nou călătorind pe două roţi şi împărţind cărţile copilăriei într-o altă zonă din ţară.

ASR Nicolae? Un tânăr absolut normal, modern, educat, politicos, fără ifose, un adevărat prinţ  al mileniului trei! Un prinţ ce nu-şi lasă bicicleta pentru un regat!

Nu trebuie să ne mire, ceea ce s-a întâmplat e tipic românesc! Dacă ceva merge, musai trebuie stricat!

https://erikamarginean.wordpress.com/2014/04/29/asr-printul-nicolas-al-romaniei-la-targu-mures/

Anunțuri