ana-ipatescu-atunci_bb7fcf2a15.jpgTrebuia să treacă 25 de ani ca să se poată vorbi despre ea, iar de ceva vreme Dosarele Revoluţiei au fost închise, aşa că nu vom mai afla ce a fost şi cine a tras sforile!

Educaţi în spiritul ordinelor executate cu precizie în 50 de ani de socialism, oamenii au executat  ce li s-a spus, sau sugerat numai. A funcţionat şi spiritul de turmă, dar şi curajul inconştient al tinerilor care nu credeau că se poate muri în stradă! Cum nici eu nu credeam că pătura roşie în carouri, agăţată în geamul bucătăriei de la etajul patru, n-ar putea să ne apere de gloanţe! Am acoperit cu o coală de carton şi aerisirea de la cămară, ca să nu se vadă nici cea mai mică luminiţă de afară, ca să nu devenim ţinte pentru terorişti. Că se zvonea că ar fi fost împuşcaţi oameni în casele lor, pe la geamuri, pe balcon…

Şi se auzeau rafale de mitralieră din ce în ce mai aproape de noi. Noaptea, prin găurica făcută în coala albastră de hârtie de învelit caietele de şcoală cu care am acoperit geamul din sufragerie  vedeam umbre negre ce hălăduiau în şir indian pe cărăruia dintre blocuri.

Dinspre Calea 13 Septembrie se vedeau trasoarele roşii brăzdând cerul şi în prima seară când nu ştiam ce se întâmplă în centru, stând la geamul bucătăriei la o ţigară, auzeam huruitul şenilelor pe piatra cubică, mai târziu mirosul de carburant ars plutea în aer, dar nu mi-am imaginat că ar fi ceva mia mult decât o ieşire pentru un exerciţiu tactic…Trasoarele alea totuşi m-au cam neliniştit. Prea realist  mimau lupta…

Dimineaţa am aflat că TAB -urile erau trase deoparte pe la intersecţii, că drumurile erau proaspăt spălate, într-o decembrie atât de neobişnuit de caldă…să zicem, se putea găsi o explicaţie. Din păcate adevărul era că s-a tras şi că au fost victime şi a curs sânge şi urmele trebuiau spălate…

Lumea se pregătea de Sărbătorile de Iarnă şi copiii îl aşteptau pe Moş Gerilă. Bradul îl luasem ca niciodată, la începutul lunii. Îmi amintesc că avea un semn roşu pe tulpină…văzându-l, i-am zis lui Iliuţă, studentul-vânzător care ni l-a adus până acasă „crăciun însângerat”. M-a privit mirat, nu ştiu că e semnul de la Ocolul Silvic de unde l-au tăiat? Câte un vecin harnic ieşea cu covorul, îl întindea pe bătător şi începea să-l bată. La primele două buf-buf, de undeva din apropiere i s-a răspuns cu răpăit de armă! Omul şi-a luat covorul şi s-a retras! Cu mult timp după ce lucrurile se calmaseră, ori de câte pri dădea laptele în clocot pe aragaz, scoţind nişte sunete asemănătoare cu cele auzite în acel decembrie, tresăream crezând că iar se trage!

Nu ştiu cine a decretat că eu aş fi cea mai curajoasă femeie de pe scară! drept urmare seara apartamentul nostru se transforma în azil de noapte. Femei cu copii, nevestele colegilor, dar şi ale civililor din jumătatea de sus a celor opt etaje, veneau la somn. Îşi aduceau saltele şi pături şi doborâţi de stresul de peste zi sforăiau de nici că le mai păsa că afară se trăgea ca în filmele de aventuri cu Sergiu Nicolaescu! Curajoasa de minestăteam de pază. Patrulam de la un geam la altul, ba la vizorul de uşă, ba la găurica de la geam încercam să evaluez situaţia. Un elicopter alb , fără nicio inscripţie a trecut atât de jos, printre cele două blocuri, de m-am retras de la geam, speriată că are să intre! Musafirii dormeau, n-aveau treabă! În dormitorul cu balcon -uşa se defectase, nu se închidea corect-s-a instalat vecina de la doi, cu cei doi băieţi ai ei, spre liniştea noastră, sperând că ne vor salva  de vor intra teroriştii pe balcon. De undeva de sus se auzeau din când în când rafale de mitralieră, câte un poc-poc, ca de pistol când nu se auzeau alea ca de război. Civilii de pe scară s-au organizat pe grupuri, care trebuiau să păzească intrarea în bloc. Uşa era baricadată, dar nu prea stătea nimeni de pază. Într-o seară când s-a întors mon capitain după reşou, i-a speriat pe toţi de la parter până a reuşit să dea de unul care să deschidă uşa! Paznicii noştri , i-am numărat, bob cu bo, s-au furişat înapoi în apartamente…Halal pază!

Îmbrăcată gata de plecare-cu 2000 de lei şi o brichetă în sutien, cu ceva de-ale gurii pentru copii, scutece pentru cel mic, miez de nucă, lapte praf…chibrit, lumânare, transistorul…mărunţişuri de astea de supravieţuire aveam împachetate într-o geantă roşie, tip sport, ca să am strictul necesar dacă vin „ăia” şi ni se cere să evacuăm apartamentul. Habar n-aveam cam unde aş putea merge sub ploaia de gloanţe, cu doi copii mici după mine, dar…pe sistemul „dacă trebe’ trebe”, m-am pregătit!

Odată cu ivirea zorilor încetau şi împuşcăturile. rar se întâmpla să se tragă ziua. În răgazul de armistiţiu mă spălam, mă schimbam de haine şi uneori reuşeam să şi dorm câte un pic, iar seara eram la datorie, de pază sau la televizor aşteptând „comunicatul important pentru ţară”. Apoi păzeam micul ecran ca să vedem când vor fi prinşi fugarii. Auzeam primele minciuni în direct. Nu se mai trage, ziceau la televizor şi în realitate se trăgea de zor, chiar în zona noastră!

Într-o zi, după fuga lui nea Nicu, s-a tras ziua-n amiaza mare, pe la uzinele Vulcan, apoi am văzut unii îmbrăcaţi în salopete negre cum se jucau parcă „de-a v-aţi ascunselea” pe acoperişul unui bloc de pe Rahovei! Era o zi cu mult soare, lucru neobişnuit în decembrie, cu vizibilitate perfectă!

Am împodobit bradul. Aveam din nou la liber portocale, piper negru, cafea boabe aromată cu bob mare cum n-am mai văzut…pe considerentul că „armata e cu noi”, militarii au fost lăsaţi în faţă la noile cozi formate pe la uşile magazinelor. . .După execuţia dictatorilor în vinerea mare, au început lecţiile de franceză la tv, se anunţau tot felul de mitinguri…şi lupta pentru ciolan!

Spiritul de turmă a funcţionat perfect. Dacă până atunci puţini auziseră de   Iliescu, după serile de antrenament cu scena balconului: „nu trageţi! nu trageţi!” deşi nimeni nu trăgea asupra balconului iluminat, jos în piaţă în schimb   cădeau tinerii seceraţi de gloanţe!

Mă întreb şi acum, logic, duşmanul nu ar fi trebuit să tragă la şefii mitingului, nu în tumultul de jos? Cine şi de unde trăgea? Şi de ce?

Încă nu am aflat!

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri