Salam-de-biscuiti-cu-ciocolata-580x400.jpgDacă tot am pomenit de tabăra de la Homorod, să mai zăbovim un pic prin zonă. Între cele două vile , cea în care eram cazaţi noi şi alta în care era şi cantina era o distanţă respectabilă. Acum dacă mă gândesc mi se pare absurd, dar atunci nu m-a mirat că un nene şi o tanti îmbrăcaţi cu halate albe transportă alimente cu plasa de nylon, cea cu găuri pătrăţoase, ca plasa de pescar. Parcă văd şi acum, câte două plase ce atârnau greu  sub greutatea unor bucăţi mari de salam. Curioasă din fire i-am întrebat ce s-alea din plasă, iar omul foarte serios mi-a zis : salam de cal.

-Caaaal? m-am mirat eu din cale afară.

– Da. Ce n-ai mai mâncat carne de cal?

– Brrr! Nu, şi nici nu vreau! i-am zis  trecând mai departe spre terenul de joacă. Am şi uitat de cei doi şi salamul lor din carne de cal, când în mijlocul mesei, după felul doi au apărut farfuriile pline cu …salam de cal!

Fiecare copil a primit pe farfurioara lui câte două felii imense. Erau felii tăiate subţiri, de culoare închisă, cu pete măricele albe…de grăsime şi în coajă tot albă pe dinafară. Erau nişte batoane de salam, groase, ca pariserul ţărănesc. Şi din carne de cal pe deasupra!

În ziua aceea, pentru prima oară,  grupa mică nu a trebuit să se refugieze în pădure cu desertul, ba au putut împărţi şi porţia mea…pentru că n-a fost chip să mă convingă că în farfurii erau felii de salam de…biscuiţi şi nu carne de cal!

 

Sursa foto google (n-am găsit pudrat cu zahăr)

Anunțuri