images.jpgAm citit undeva că persoanele, care nu ajung niciodată la ora stabilită, sunt nişte persoane speciale! Potrivit unor cercetători britanici, să nu ajungi la timp înseamnă, că eşti optimist: nu pierzi nimic dacă te laşi aşteptat! Cu toate astea, eu chiar mă străduiesc să-mi depăşesc  optimismul exagerat şi să ajung într-un timp rezonabil acolo unde sunt aşteptată. Şi dacă altfel nu se poate,  iau un taxi-fără coloană oficială, deşi se poartă!

Într-una din zile am procedat la fel. Taximetristul, Nea Nelu, de îndată ce a aflat încotro ne ducem, a luat celularul şi a început o convorbire ce părea în interes de serviciu. Vorbea de factură, de chitanţă, „arată-i doamnei, spune-i că…” Cel căruia i se adresa cu „Măi Gheorghe” părea să nu priceapă ce are de făcut. Nea Nelu revenea ostentativ  asupra chitanţei, că musai să ceri chitanţă, ca să vadă…

Convorbirea devenea din ce în ce mai palpitantă. Nea Nelu rostea frânturi de cuvinte, Măi Gheorghe se plângea probabil, pe el nu-l puteam auzi, dar trebuia să fi fost nasoală treaba dacă avea nevoie de atâta muncă de lămurire.
Prins în febra explicaţiilor, Nea Nelu a cotit la dreapta, într-o direcţie greşită. Contrar educaţiei mele după codul bunelor maniere, l-am întrerupt din tiradă, aşa că după ce a făcut o buclă, am aşteptat cuminţi să ne strecurăm înapoi pe calea cea bună.

Convorbirea a continuat în acelaşi stil, Măi Gheorghe părea că nu realizează gravitatea situaţiei şi continua să se lamenteze şi să promită una alta lui Nea Nelu, care nu se lăsa clintit de la ideea lui fixă cu chitanţa. După ce am depăşit prima la dreapta, altă soluţie neavând, am mai vizitat câteva străzi,  apoi mărinimos, Nea Nelu a oprit contorul, recunoscându-şi greşeala. În timp ce parcurgeam drumul înapoi spre destinaţia ratată, Nea Nelu a dezlegat misterul convorbirii: „acest Gheorghe, băiat cuminte de fel, de când s-a-ncurcat  cu o domnişoară a rămas restanţier la cheltuielile comune! Restanţier rău, dom’le! Chiria mi-o plăteşte regulat, nu-i bai cu el, dar cheltuielile…”.

Nu l-am mai ascultat pe Nea Nelu, gândindu-mă cât de departe suntem de lumea civilizată! Taximetriştii noştri nu au uniformă, fumează, mai miros a usturoi sau ceapă, vorbesc la telefon în timp ce conduc, nu te ajută la bagaje, ascultă manele, îmbătrâneşti aşteptând să iasă din intersecţie, refuză cursele prea scurte ca nefiind rentabile…vă las să continuaţi! Sunt şi excepţii, desigur. Despre ei vom vorbi cu o altă ocazie!

(publicat în PUNCTUL 1 febr. 2016)

Anunțuri