10609486_969715169749559_8502751443956835546_n.jpgNu ne-am prea întâlnit în ultimul timp. I-am tot promis că voi răspunde invitaţiei de a lua împreună o cafea, să mai povestim, dar mereu aveam altceva de făcut.

Acum chiar dacă aş da un regat pentru o cafea, tot n-aş mai putea s-o beau la Eva-neni. Ne-a părăsit  la 58 de ani!

Joviala Şuteu Eva, Eva neni a tîrgumureşenilor, care au crescut cu cinematograful Pitic, au fost adolescenţi la Cinema Progresul, Tineretului şi îşi trăiesc anii lor de aur la  Cinema Arta, nu mai e!

Mereu zâmbitoarea Eva neni care avea o vorbă bună pentru toţi spectatorii, de la cel mai mic la cei cu vechi state de plată!

Într-un timp era totum factum la Tineretului. Vindea biletele la gemuleţul cabinei de la intrare, apoi vindea câte o sticlă de răcoritoare şi un pachet de pop-corn în timp ce rupea biletele pe care le vânduse cu ceva timp în urmă, apoi ca o felină se căţăra pe scara de metal dispărind undeva deasupra sălii de aşteptare. Se stingeau luminile în sală şi după câteva clipe începea să ruleze filmul…După ce se termina filmul aprindea luminile, deschidea uşa laterală cu ochi de vultur verificând  să nu fi uitat cineva ceva în sală şi salutând amabilă spectatorii, îi invita să mai treacă pe acolo!

Nu ştiu când avea timp şi să ia legătura cu şcolile, să organizeze vizionarea filmelor celebre, autohtone. Veneau clase întregi de elevi să vadă ecranizările romanelor ce ar fi trebuit citite! Dar vizionând ecranizarea prindeau gust de a citi şi cartea sau dacă nu, aveau măcar habar despre ce vorba în  „Moromeţii”. Câţi copii nu au trecut examenele povestind filmele „Amintiri din copilărie”sau „Pădurea spânzuraţilor”! Nu se lăsa până ce nu i se promitea măcar, ca filmele bune o să ajungă cât de repede se poate pe ecranele din Tîrgu Mureş!

Întocmea rapoarte, făcea monetarul…lipea afişele  filmelor la intrare…seara o vedeam în staţia de autobus aşteptând ultima cursă către casă. Lumea o saluta pe stradă. Tîrgumureşenii o cunoşteau , dacă nu după nume, cel puţin de vedere. Ca o tîrgumureşeancă adevărată vorbea cursiv ambele limbi: româna şi maghiara…

De acum n-am s-o mai văd venind spre mine cu zâmbetul pe buze, cu braţele larg deschise, cu paşi de felină, strigând fericită: Săru’mâna! Csokolom Erika!

Fie-i ţărâna uşoară!

 

 

 

 

Anunțuri