945257_566587620029991_805527083_n.jpgAţi primit felicitări de Paşti? Încă nu e târziu să primiţi! Nici pe pagina de socializare? Acolo au început deja să curgă! Nu se poate să nu aveţi câteva cu „Fie ca…!”

Dacă nu aveţi pe facebook, şi nici în cutia de scrisori, trebuie să aveţi negreşit pe telefon! Ce v-am zis?! N-aţi auzit „greierul” când vă anunţa că iar a venit un SMS? Nicio problemă! Aveţi tot timpul! Întârziaţii o să vă ureze, cu scuzele de rigoare, chiar şi după Paşti!

„Fie ca..!”

După cum se  ştie, suntem în acea perioadă a anului în care fiecare dintre noi, atât cât se poate, încearcă să fie mai bun. Cei care nu vor reuşi, mai au o şansă în decembrie. Dacă vor eşua şi atunci, nu trebuie să-şi piardă speranţa, vor mai avea alte două şanse la anul, nu-i aşa?

Anul acesta, cele două sărbători, se pare că de comun acord au picat în aceeaşi sfântă zi de duminică! Ziua Internaţională a celor ce Muncesc şi Învierea Domnului… Fără intenţia de a vă strica buna-dispoziţie, mi-am permis o gimnastică de înviorare pentru neuronul meu stingher. Aş avea unele întrebări fără răspuns, un fel de eseu filozofic… Neuronul meu  însă, perfect antrenat în spiritul sărbătorilor laice şi religioase, mă sfătuieşte să mă abţin.

Asta îmi aminteşte de demult apusa mea copilărie, când defilam alături de copiii din curtea casei, unii cu trompeta, alţii cu toba, fluturând o cravată roşie de pionier – împrumutată de prin vecini-şi scandam cât ne ţinea gura – cei care nu aveam trompetă: „Tră-ias-că- cei- ce- mun-cesc, U-nu- Mai- mun-ci-to-resc!”

Eram neobosiţi. Treceam de câteva ori bătând cu simţ de răspundere pasul de defilare, dar şi toba, spre disperarea auditoriului, insensibil la actul nostru de cultură!

Pe atunci nu ştiam de Înviere. Aşteptam să vină Iepuraşul să ne aducă dulciuri, jucării, ceva hăinuţe sau papucei noi. De ce tocmai Iepuraşul era de serviciu, nu am aflat. Fără să ne batem capul cu asemenea întrebări, încercam să fim cuminţi. „Să fim mai buni”. De aici nu reiese oare, că noi eram buni de felul nostru, dar aşa cum rămâne mereu loc de şi mai bine, tindem şi noi spre perfecţiune?

Nu ne ieşea de fiecare dată. Cred că de aici ni se trage acest deziderat veşnic actual şi niciodată atins: să fim mai buni de sărbători!

Un nene uscăţiv, ieşea periodic la geam, ne privea cu severitate pe sub ochelarii lui cu ramă subţire ca de sârmă şi cu stetoscopul atârnat de gât, striga ceva gesticulând puternic. Nu ştiam de ce nu-i place defilarea noastră, pe care o executam zilnic, ce-i drept, dar nu tot timpul! Doar până la Ziua României. Atunci schimbam lozinca…

Ce spuneam? Ah, da! Fie ca lumina, bunătatea, fericirea, sănătatea să vă inunde sufletele şi casa! Fie ca anul acesta să avem cu toţii: Sărbători fericite! Şi să fim mai buni!

Erika MĂRGINEAN

Apărut în PUNCTUL 577

Anunțuri