13124837_987658824686270_7454512874522153606_n.jpgEra noapte, cu mult după ora zero. O durere ascuţită îmi sfâşia piciorul drept. Am încercat să-l mişc, atunci mi-am dat seama că trebuie să fie un cârcel. Eram singură într-un salon de spital, neonul din tavan mă orbea. Am încercat să mă ridic , dar bandajul de pe burtă m-a convins să stau în loc. Nu am avut prea mult timp să derulez filmul evenimentelor că o asistentă roşcată, cu o siringă în mână a astupat chenarul uşii, apoi neonul nu se mai vedea din cauza părului tăiat scurt şi tapat ca o antenă parabolică pe capul ei imens.În doi timpi şi o singură mişcare precisă mi-a băgat injecţia ce mi-a expediat înapoi în lumea viselor.

Dimineaţa m-am trezit singură în salon. Piciorul nu mă mai durea, bandajul părea destul de serios strâns pe burtă, aşa că am încercat coborârea din patul înalt. Nu mi-a ieşit din prima, dar nu m-am lăsat. Eram deja între pat şi ciment agăţată , când a apărut o asistentă gata să mă conducă afară. M-a lăsat pe hol: vă simţiţi bine, da? Ce era să zic?

Dacă tot m-am trezit nesupravegheată, am pornit pe lângă zid, cu viteza melcului turbat ca să ajung în capătul celălalt al holului,unde erai tu!

Te-am recunoscut imediat! Erai exact aşa cum mi te-am visat….

La mulţi ani, fiule!

Anunțuri