imagesSe poartă acum devansarea serbărilor galante dedicate Zilei copilului ca să aducă un beneficiu în plus candidaţilor care ştiu când şi cum se bat caii!

De Ziua Copilului, chiar şi mai repede cu o zi, se cade să ne amintim de copilul care am fost…sau am rămas!

Se spune şi voi va trebui să mă credeţi pe cuvânt, căci   ambii mei martori s-au retras  de ceva vreme într-o nouă dimensiune, dealtfel se zvoneşte încă, cum că eu aş fi fost un copil răzgâiat.

Ştiam exact ce voiam şi dacă voiam ceva, nu mă lăsam din ţopăit şi trântit pe jos până nu obţineam ce voiam, numai să termin spectacolul. Sau circul pe gratis, cum zicea tata. El lipsea foarte mult de acasă. Normal că îmi permitea orice ca să nu-i păstrez o amintire proastă, că el ar fi fost acela care mă certa într-una! Nici mama nu prea era pe acasă lucra în schimburi la spital, tata călătorea mult, aşa că trei ani am avut şi eu o bunică permisivă.

Dacă mă opream în faţa unei vitrine cu jucării…alt copil nu avea ce căuta pe acolo! „Acum eu mă uit”, şi dacă nu se conforma, nu avea decât să regrete: Nu cred, dar se spunea că îl băteam!Ea mi-a decupat de pe găletuşă păpuşa pictată pentru că  i-am cerut-o! I-am tratat picioarele cu rujul mamei, când dormea, bolnavă fiind.

Cea mai ciudată operaţiune a fost când două ţigănci care au venit să-mi descânte şi să mă scape de nu ştiu ce vrăji şi mă plasau prin geam una alteia ….Mă întreb ce se-ntâmpla dacă locuiam cumva la etaj!

Ce copil fericit eram…

 

 

 

Anunțuri