Când un candidat independent, susţinut de şase partide româneşti şi un altul tot independent,  susţinut de trei partide ungureşti, îşi măsoară forţele, oricât ar fi de destoinici, unul din ei trebuie să pice pe locul doi, pentru că nu avem decât un singur jilţ de primar!

Eşecul are un gust de amar,  greu comestibil. Neavând  îndulcitor care să-i schimbe gustul, se trece la reproşuri: ba că ar fi semnat acte în calitate de copreşedinte de partid-el fiind „candidat independent”, ba că ar fi decurs la diferite metode de fraudare…ba că au fost anulate buletine, ba că au lipsit buletine, mergând până la a cere renumerarea voturilor!

Partea atacată nu se lasă mai prejos, ameninţă că-l dă în judecată pe perdantul pentru calomnie…Între timp şi de pe margine sunt voci cum că lupta nu ar fi fost egală, unul având toate facilităţile la îndemână, fiind încă în funcţie, altul candidând în municipiu când de fapt are domiciliul la ţară. Când doi se ceartă, al treilea …e scos vinovat de ambele tabere etnice, fiecare acuzându-l că i-ar fi  furat din electorat!

Independenţii susţinuţi de partide cântă aria calomniei, electoratul obosit de campania online se resemnează: asta e!

Au trecut 26 de ani de la revoluţie şi poporul încă doarme!

Parafrazând poetul, e atâta linişte în jur de-mi pare că aud cum geme prostia la uşă…doar că deja nu mă mai miră!

 

 

Anunțuri