Etichete

, , , ,


13465986_1178540128856912_7211411383289845675_n.jpgEa, brunetă, cu „ochi alunecoşi şi inimă zburdalnică”, cum ar zice nea Iancu  pe care îl citez de drag ce mi-e de el. Îndesată într-o pereche de blugi, cu o bluză roşie ce scotea în evidenţă paloarea feţei, Amanda era o apariţie colorată ce înviora monotonia biroului. Părea un mânz nărăvaş, neascultător, gata să dea din copite dacă ar fi încercat cineva să-i deranjeze apele.

El, cu o figură de copil, deşi nu mai avea douăzeci de ani,  se ţinea serios din cale afară şi făcându-l pe şeful dur, adesea o lua la rost pe Amanda, pentru te miri ce.

Nu de puţine ori se certau la cuţite, fiecare susţinându-şi părerea până -n pânzele albe. Aceste certuri îi cam ştirbeau autoritatea de şef a lui Armand, care prefera să părăsească biroul, trecând pe lângă Amanda cu paşi ameninţători, dar roşindu-se ca sfecla până la marginea gulerului de la cămaşă.

Altă dată îl vedeam pe Armand cum îşi uită privirea visătoare în direcţia Amandei, ca în următoarea secundă să-i găsească din nou ceva de reproşat.

Fraţilor, love is in the air! le-am zis , dar au sărit ca arşi amândoi, ce vorbiţi doamna Erika!

Ok, treaba voastră, să nu-mi ziceţi că nu v-am zis!

Au trecut câteva luni şi fără prea mult tam-tam Amanda s-a măritat. Ştiam ce are de gând să facă şi i-am atras atenţia că greşeşte. Zugravul acela leneş ce urma să-i fie bărbat i se potrivea ca nuca în perete! „Doamna Erika, nici eu nu v-am spus cu cine  să vă măritaţi , aşa că…”mi-a zis ea supărată. „Bine soro, dar lasă-te măcar de fumat! Cum o să-ţi arate degetele îngălbenite, tenul ca o slană afumată pe lângă rochia albă de mireasă? Cum să duhneşti a fum de ţigară în ziua nunţii? „, am continuat s-o enervez cu predicile mele, doar-doar o fac să se răzgândească! Vedeam că Armand e topit după ea şi se comportă ca un copil de grădiniţă, numai că nu o trage de păr şi nu îi pune piedică trecând pe lângă ea, dar nu aveai cu cine discuta. El suferea în tăcere şi aştepta!

De ziua ei, deşi era logodită deja, Armand i-a oferit un imens buchet de trandafiri roşii ca para focului, dar Amanda nu s-a lăsat înduioşată.

După nuntă au început problemele. Zugravul nu mai avea de lucru, ori nici nu avea chef de lucru. Prefera să stea la o bere cu prietenii în timp ce Amanda muncea pentru amândoi. Au urmat telefoane, certuri, lacrimi, opinia colegilor că aşa e la început…după un timp s-au calmat spiritele. Amanda s-a liniştit  parcă, apoi într-o zi mi-a dat dreptate. „Parcă eraţi mama Omida! Aţi avut dreptate, doamna Erika!”Şi din aproape în aproape, în timp ce mă ducea spre casă cu maşina, mi-a povestit ce s-a întâmplat.  Bineînţeles că au ajuns la divorţ.

Amanda a  plecat de la firmă, dar ţinea legătura cu Armand. S-au întâlnit pe teren neutru şi atât au tot povestit dând sfaturi unul altuia, vorbind acum de pe picior de egalitate, încât şi-au dat seama că de fapt nu au nimic de împărţit, apoi că Amanda s-a schimbat foarte mult, e tot frumoasă, dar mult mai matură, că Armand nu e şeful acela nesuferit că de fapt e atât de dulce, atât de tandru de nu am idee.

Au trecut nişte ani de atunci, cei doi sunt împreună, se iubesc şi nu se feresc să recunoască. Armand îmi spunea zilele trecute: „Nici unu la sută nu credeam să am şansa ca Amanda să se uite la mine!” Drăcuşorul din mine nu mă lasă până nu le zic de fiecare dată, când ne întâlnim: „ei , ce v-am zis, copii? ”

De unde am ştiut, se miră amândoi şi azi, fără să-şi dea seama că dragostea adevărată se vede de la o poştă! Chiar şi la început de mileniu trei!

 

 

 

Anunțuri