20160702_161253.jpgÎn urmă cu…trei cincinale, cum ar zice înaintaşii noştri, am colaborat la o revistă pentru copii. Doamna, care a fost cea mai inimoasă fondatoare de reviste de care am auzit  vreodată, se numea Eva Ungureanu. Dacă acesta nu era un pseudonim cumva.

M-a sunat într-zi la telefonul de acasă şi am avut câteva convorbiri absolut învăluite în mister, până când am aflat că vrea să scoată o revistă pentru copii. Cu desene, povestioare şi alte lucruri distractiv-educative. Auzise de mine, mă şi cunoştea probabil, dar eu nu-mi amintesc s-o fi întâlnit vreodată.

Prin povestirile ei eram la curent cu toţi paşii, cu toate greutăţile, alergăturile după sponsori, tipar etc, pe care le-a avut până când a apărut revista. Se numea Ţopi Ţop, revistă lunară dedicată copiilor de 3-8 ani, redactor -şef Eva Ungureanu, ilustraţia Silvana Luminiţa Găbudean…Tipărit la SC. ANSID S.A. primul număr a apărut în aprilie 2001. Au urmat mai, iunie, apoi linişte de o vară, numărul 4 l-a scos în septembrie şi nu ştiu dacă a mai scos alt număr după cel din octombrie…

Îmi amintesc că după câte o zi de alergături îi plăcea să stea în vana plină cu apă  mâncând  îngheţată cu banane, dacă nu mă-nşel.

Făceam corectura la revistă şi mai scriam câte un articol din când în când. Îi lăsam corectura în cutia de scrisori…Locuia undeva în etapa unu din Dâmbul Pietros, pe dreapta , într-un bloc turn. Şi nu ne-am întânit niciodată!

Mai păstrez şi acum pe lângă cele câteva numere din revistă, un volumaş de poezii, intitulat Loluţa, în care semnează versurile cu pseudonimul Dora Seveanu şi îmi mulţumeşte pentru toate momentele în care am susţinut-o. Asta era în aprilie 27…în 2001.

„E prea puţin spus Mulţumesc! pentru toate momentele ăn care m-ai susţinut. Şi totuşi, eu îţi mulţumesc din sufelt…

Cu stimă, respect şi prietenei…Eva Ungureanu. ”

Aş vrea să ştiu ce s-a întâmplat cu ea? Unde a dispărut?

Ştie cineva?

 

 

 

 

Anunțuri