Etichete

, ,


search.pngLa scurt timp, după ce ne-am dezmeticit din șocul produs de masacrul în redacția revistei satirice Charlie Hebdo, în semn de compasiune, mulți  și-au schimbat poza lor de profil de pe pagina de socializare cu “JE SUIS CHARLIE”. Părea că toată Europa se ridică demonstrându-și curajul în lupta împotriva terorismului. A urmat Bataclan, atentate sinucigașe și atrocități în alte colțuri ale lumii, prea departe ca să ne miște îndeajuns, culminând cu -cât cinism- carnagiul din Nisa, nemailăsându-ne timp să conjugăm!

Cireașa de pe tort, puciul militar repetat periodic, eșuat peste noapte la Ankara nu a făcut decât să crească numărul de vieți pierdute în zadar pe timp de pace. Trăim în epoca postbelică! Je suis..?

Revenind pe plaiurile noastre, am putea face la fel de bine o listă întreagă cu cine suntem noi, fără contribuția atacurilor teroriste! Noi ne exterminăm de bună voie și nesilit de nimeni. Vreau să cred că nu cu bună știință, dar sigur cu o perseverență demnă de o cauză mai bună. Lipsa dezinfectanților, malpraxis, vârsta pacienților, aceeași nepăsare și oamenii își depun armele înainte de termen. Je suis…?

În țara lui Las’ că mere și așa domnește delăsarea. Avântul pionieresc dinaintea alegerilor locale s-a înecat la mal. Au rămas jumătăți de trotuare nepișcotate, asfaltul turnat până aproape de trepte, dantelat, așa cum numai asfaltul proaspăt turnat poate broda, borduri ciobite, străzi peticite… Las’ că se fac peste patru ani!

Autobuzele noi, cu aer condiționat de bună voința șoferului, circulă când mai bine, când mai prost. Dacă e ședință de lucru, nu mai vin, ca nici ei nu se pot dedubla.

La cel mai lăudat loc de scăldat din oraș unii își  spală rufele murdare. Ații fac baie în chiloți. Un zgomot infernal venit din zona industrială a orașului, periodic, dar mai ales noaptea, nu are stăpân. Scoși din minți de oboseală și nesomn oamenii din zonă exagerează, desigur.

Cel mai vestit furnizor de internet prin cablu te lasă fără nicio explicație cu ochii-n soare, în weekend, chiar și cu factura plătită în avans. La reclamații -apăsând tasta 1 ai parte de o tiradă de reclame recitate de robot prin care firma își laudă marfa, iar când te-ar asculta în sfârșit operatoarea, abia te mai bâlbâi de nervi. Apoi afli că abia peste 48 de ore fără internet, ar putea fi vorba de despăgubire la factură, Încearcă tu să nu-ți plătești factura la timp!

Je suis…?

Când se mai calmează un pic apele, când nu se mai interesează nimeni de programul de la patinoar și se pare ca mureșenii adorm de plictiseală, iese tunul greu cu eterna și falsa problemă interetnică. Asta parcă ne mai trezește din amorțeală, măcar până citim un protest vehement de pe hârtie… Je suis? Mai are rost să continui? Cu siguranță lista e mult mai lungă. Je suis, je ne suis pas?

Publicat în PUNCTUL

Anunțuri