Etichete

, , , , , , ,


cafea-verde.jpg– Daţi-mi, vă rog, 100 de grame de cafea boabe, verde! -îi spuneam vânzătoarei în timp ce îi întindeam banii, fără să mă fi întrebat ce doresc sau să-mi fi spus cât am de plătit. Scena se repeta zilnic, invariabil, aproape la aceeaşi oră. Peste trei minute, nu doar bucătăria dar tot apartamentul miroasea a cafea proaspăt prăjită.Scoteam cratiţa pe pervazul geamului, o mai stropeam cu un picuţ de apă rece, amestecând boabele ciocolatii să se răcească mai repede.

Apoi umpleam râşniţa cu jumătate din boabe, un parfum de cafea proaspăt măcinată se amesteca cu mirosul de prăjeală şi nu mai lipseau decât câteva minute până când din ibricul de cafea adunam caimacul, împărţind în mod egal în ceşcuţele de porţelan chinezesc, pictate cu trandafiri roşii, peste care turnam apoi cafeaua fierbinte.

În sufragerie, pe măsuţa acoperită cu o faţă de masă cusută de Erzsi-neni, trona deja căniţa cu lapte, zaharniţa şi frişca proaspăt bătută într-un bol. Dacă nu s-au ars cumva,  Erzsi neni aducea şi o farfurie de prăjituri făcute în casă,madeleainele mele în căutarea timpului pierdut!

Geamurile mari cât un întreg perete de cameră de bloc lăsau să intre soarele luminând încăperea. Ne aşezam în fotoliile comode ori pe marginea canapelei, Erzsi -neni, de parcă ar fi pregătită de startul la 50m obstacole, cu o eleganţă greu de imitat, ţinând farfurioara sub ceşcuţă sorbea câte un pic din cafea.

Ne învăţa bunele maniere. Cum se pune zahărul, cum se amestecă fără să faci scandal, cum se soarbe fără să audă şi vecinul de la trei…Spunea că suntem fete inteligente, deştepte şi frumoase, de aceea se ocupă de noi!

Mama nu prea era încântată când nu ne găsea acasă-noi întârziind la câte o audiţie de muzică clasică la Erzsi neni, legând cafeaua de dimineaţă cu alta de după-masă, iar vasele nespălate umpleau chiuveta până la refuz! Nu se întâmpla zilnic, pentru că făceam cu schimbul, venea Erzsi-neni la noi, apoi mergem noi la ea.

Cu tata nu puteai sta la cafea. Ba era obosit că tocmai venise de la drum, ba prindea cu două degete ceşcuţa-„iar mi-ai pus-o în degetar”-spunea dând-o gata dintr-o sorbitură. Dacă se întâmpla să fie încă fierbinte cafeluţa, ne întreba dacă mai ştim ce a păţit solul moldovean trimis la poarta otomană? Noi ştiam povestea cronicarului, dar l-am lăsat să ne povestească din nou, de fiecare dată când se ardea cu cafeaua: Logofătul neştiind ce e în căniţa fără toartă, crezând că e ceva băutură, a închinat şi aşa fierbinte cum a fost, a dat-o peste cap, spunea râzând cu poftă, iar noi ştiam că şi el a fost logofăt la faza asta!

…cafeaua de dimineaţă. Nu pot să spun că am un sortiment preferat. De obicei avem două-trei feluri în casă, dar Jacobs azi mi s-a părut deosebită! Iulius Meinl, Lavazza, Amaroy, President, Doncafe, Tchibo, Davidoff, Dallmayr, Iacobs…îmi plac foarte mult, dar niciuna nu are gustul  cafelei de atunci, făcută la ibric!

 

Anunțuri