Etichete

, , , , ,


13939337_1492390630778493_7515700583196651690_n.jpgL-am sunat pe autorul cărţii, dr. Dan Mircea Fărcaş pentru a stabili o întâlnire, unde altundeva, decât acolo unde petrece el zilnic peste opt ore.

Am stat de vorbă în cabinetul de la parterul spitalului „Medicala III”, de pe strada Revoluţiei, nr. 35.  În cele două ore ce au trecut pe nesimţite, medicul a răspuns la zece telefoane şi a dat indicaţii celor care au venit la uşă, fără să fi fost deranjat de întreruperi şi fără să piardă firul povestirii.

Curiozităţi în premieră

L-am rugat pe dr. Fărcaş să povestească cititorilor săptămânalului PUNCTUL ceva ce nu a mai spus nimănui! V-aţi născut în Reghin? L-am întrebat rostind „parola” ce deschide zăvorul amintirilor. I-a apărut un licăr în priviri, bucurându-se parcă de întrebarea mea uşoară. „Da. Și ca să vă spun ceva inedit, pe lângă faptul că am absolvit Liceul Nr. 2 din municipiu, pe când eram elev pe clasa a VII-a, m-am hotărât să mă fac medic. Până atunci mă visam marinar sau artist. Primind ochelarii de vedere în acel an, numai puteam visa la marină, aş mai fi putut încerca arta, dar am preferat să aleg medicina”, mi-a răspuns zâmbind.

Discuţie liberă despre boala Parkinson

 Mi-am lăsat deoparte întrebările pregătite pentru un interviu obişnuit, încercând să aflu cât mai multe despre dl. Parkinson care tocmai îşi făcea de cap, agitându-l pe interlocutorul meu. „Asta e preţul pe care –l plătesc domnului Parkinson, ca în restul timpului să mă pot simţi bine”, a spus aşezându-se mai confortabil pe scaun. Dacă tot veni vorba despre „mister” Parkinson, l-am rugat să-mi explice cum stă treaba cu boala aceasta despre care ştiam că apare la vârsta a doua, mai ales la bărbaţi, că de asta suferise şi boxerul Cassius Clay, alias Mohamad Ali. „Recent a fost diagnosticat un copil de doi ani cu boala împotriva căreia nu s-a găsit încă un leac”, a completat medicul între două telefoane.

Un şut în genunchiul drept

Ştiam că boala debutează cu mult înainte  de a putea fi diagnosticată. În cazul medicului Fărcaş totul a pornit în anul IV de facultate la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tîrgu Mureş. Juca fotbal cu colegii când a primit un şut în genunchiul drept. Pe seama acestui şut a pus şchiopătatul ce a urmat şi nu l-a mai slăbit luni de zile. Colegii l-au îndemnat să meargă să vadă ce e cu şchiopătatul şi cu durerile ce nu-l mai lăsau. Avea 23 de ani când s-a ridicat suspiciunea de scleroză multiplă. Nu avea echilibru, avea instabilitate în mers şi devenea tot mai rigid. „Efectiv nu puteam să mă întorc în pat, atât de rigid eram”, a ţinut să adauge amintindu-şi de perioada când a crezut că viaţa lui s-a sfârşit! Patru ani la rând a căutat un remediu în centrele de excelenţă de la Tîrgu Mureş, prin Lausanne  la Paris. De la Fizioterapie, prin Ortopedie până la Neurologie, peste tot a fost investigat. În 1993 i s-a pus diagnosticul de sindrom extrapiramidal şi a început un tratament de probă, dar acesta a eşuat, el devenind tot mai rigid. Apoi a venit diagnosticul: Parkinson!

Mentalitate de învingător

În judeţul Mureş sunt în jur de 2.000 de cazuri de Parkinson, dintre acestea 600 sunt din Tîrgu Mureş. Nu-i vedem pentru că societatea nu face nimic pentru ca oamenii aceştia care primesc necruţătorul diagnostic să nu se simtă marginalizaţi, să nu meargă cu capul în pământ. Fără o motivaţie bolnavul e pierdut. Boala evoluează repede şi complicaţiile nu întârzie să apară. Nu ajunge medicaţia, trebuie un psihic bun, un stil de viaţă de om sănătos. „Bolnavul de Parkinson trebuie să facă eforturi personale, să fie optimist, să aibă un psihic bun, toate acestea fiind cheia succesului în tratamentul maladiei”. Dacă adopţi o gândire de luptător, dacă eşti motivat să duci o viaţă bună ai toate şansele să treci mai uşor peste boală şi să ai o evoluţie „lungă şi frumoasă”, a spus medicul învingător, ştiind că în această boală nimeni nu poate face nimic pentru pacient, decât el însuşi, dacă învaţă să trăiască.

Doctorul Dan Fărcaş a învăţat să trăiască

După ce a depăşit starea de şoc la aflarea diagnosticului, cel mai greu a fost să se accepte pe sine. Degeaba îi venea să-şi tragă palme, degeaba i se făcea milă de el însuşi, trebuia să accepte boala.

A fost greu până a reuşit să conştientizeze faptul că va trebui să convieţuiască cu boala şi va trebui să încerce totul pentru a face convieţuirea cât mai plăcută şi de lungă durată. Şi medicul asta vrea şi acum, ca să-i înveţe pe colegii lui de suferinţă să se obişnuiască să convieţuiască cu boala. De aceea a înfiinţat Clubul bolnavilor Parkinson, la Tîrgu Mureş şi este vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Luptă împotriva Parkinson, ca prin propriul exemplu să-i ajute pe ceilalţi. La întâlnirile de club, unde se prezintă 100-150 de persoane, precum şi la conferinţele ţinute în toată ţara dr. Fărcaş asta urmăreşte: să-i înveţe pe bolnavii de Parkinson să conştientizeze, să accepte şi să convieţuiască cu boala.

Schimbarea tiparului mental

 Făcându-şi timp pentru sine, aşa cum scrie şi în cartea sa, dr. Fărcaş  a încercat meditaţia Chi Kung, acupunctura, biorezonanţa, ozonoterapie şi a ajuns la concluzia că relaxarea e foarte importantă şi mai e ceva foarte important: relaţia pacientului cu medicul trebuie să fie una bună, să aibă încredere în el şi să facă terapii alternative şi complementare. Pacientul să înveţe că îşi pot depăşi limitele! Şi după încă un telefon ce a rupt firul povestirilor, dr. Fărcaş a continuat cu exemplul din experienţa proprie. „Atâta timp cât am fost convins că boala Parkinson poate fi doar încetinită în evoluţie, doar asta făceam, nimic altceva. Toată ziua mă forţam să am frâne puternice, să încetinesc trenul ăsta al evoluţiei. Apoi mi-am schimbat tiparul mental. Am ajuns la concluzia că este posibilă regresia simptomelor în boala Parkinson şi cred acest lucru. Dacă au reuşit să o facă alţi oameni, eu de ce n-aş reuşi”. Şi a reuşit!

Boala, sursă de înţelepciune

Pentru că dr. Fărcaş s-a reinventat. Pentru că a înţeles că viaţa e frumoasă şi merită trăită. „Nu trebuie să aşteptăm de la anturaj să vină să facă ceva pentru noi pentru că fiecare are alt standard de valori şi nu am avea decât de suferit dezamăgiri. Singurele limite sunt cele pe care ni le impunem noi şi în loc să ne lamentăm de ceea ce nu avem, ar trebui să descoperim abilităţile neştiute ce zac în noi”! Acestea sunt concluziile celui care după 20 de ani de luptă cu boala a învăţat că acceptarea este cea mai mare biruinţă asupra bolii.

Dan Fărcaş este unic

Nu sunt multe persoane care să lucreze având diagnosticul „Parkinson”. Deşi doar din 1996 a început să răspundă la tratament, Dan Fărcaş nu s-a gândit niciodată să trăiască altfel decât un om normal. Lucrează 10-12 ore pe zi, noaptea scrie pe blog şi scrie cărţi. O jumătate de oră de somn în miezul zilei îi reîncarcă bateriile. A terminat facultatea în 1992, a devenit medic specialist cardiolog, apoi medic primar, a obţinut titlul de cercetător ştiinţific, conduce Laboratorul de Explorări Funcţionale Neinvazive din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă, este lector la UMF şi doctor în cardiologie. A scris câteva cărţi de specialitate, a urmat ghidul supravieţuirii „Virtuţi adormite”, iar acum are în lucru, încă o carte, asta dacă tot vorbim de inedite. „Încă nu are un titlu, va fi de fapt un curs de nutriţie pentru bolnavul cardio-vascular, va fi o carte atât pentru studenţi, cât şi pentru orice cititor, o carte didactică”….

Şi încă o exclusivitate…

… are în pregătire un proiect de sensibilizare a semenilor pentru persoanele cu handicap. „Persoanele cu handicap sunt nişte oameni care au nişte probleme, dar trebuie să-i tratăm la fel şi să le acordăm respectul cuvenit, asigurându-le facilităţile prin care să-şi depăşească handicapul. Fiecare om are virtuţi adormite, fiecare om e bun la ceva. Sunt pregătit pentru orice vine, dar nu fug de mine şi nu dau bir cu fugiţii”, a concluzionat învingătorul. Dovadă că trăieşte ca un om normal, Dan Fărcaş are soţie, o fetiţă de 14 ani, conduce maşina şi joi pleacă la Congresul Societăţii Europene de Cardiologie la … Roma!

Definiţia celui care a acceptat boala

 Pacientul şi doctorul poartă acelaşi nume: Dan Fărcaş. Un nume ce defineşte un om cu calităţi şi defecte, un om ce degajă atâta energie pozitivă încât după cele două ore petrecute în Laboratorul său de explorări funcţionale am plecat mai motivată şi cu mai multă încredere în mine decât aveam la sosire. Dan Fărcaş: „un vultur ce continuă să zboare, deşi are aripile parţial frânte!”

Casetă

Cartea „Virtuţi adormite” este de fapt un ghid de supravieţuire, a propriei sale supravieţuiri, un şir de recomandări bazate pe dovezi  cu scopul de a alege cea mai bună opţiune în folosul beneficiarului. Din fondurile obţinute din vânzarea acestei cărţi vrea să contribuie la crearea unui Centru Naţional de Educaţie pentru pacienţii cu boli cronice.

Erika MĂRGINEAN

(Publicat în PUNCTUL, aug. 2016)

Anunțuri