Etichete

,


20160709_202854.jpgÎnceperea anului şcolar înseamnă toamnă, chiar dacă afară e vreme de plajă!Pluteşte în aer emoţia oricărui început. Prichindeii se grăbesc spre şcoală. Câte unul, cu flori în mână,  cocoşat sub greutatea imensului rucsac la modă, calcă hotărât drumul. Norocoşii se duc de mână cu unul dintre părinţi sau cu ambii bunici. E atmosferă de septembrie!

Îmi aduc aminte de prima mea zi de şcoală…undeva în „provinice”. Cei 26 de km i-am parcurs cu trei autobuze, nemnaiauzind niciodată până atunci de sătucul unde trebuia să ajung! Cu repartiţia în mână, înotam în noroiul proaspăt pe cărările brăzdate de câte o căruţă sau poate tocmai „cursa” de care nu ştiam la ce oră pleacă. Vestea că vine dom’şoara de la oraş a ajuns înaintea mea la şcoală…Clădirea cu parter înalt se vedea de la distanţă, semăna cu o casă de oameni gospodari, cu veceul în fundul curţii la care şerpuiau două cărări prin iarba deasă.

Ce greu se aprinde focul dimineaţa în soba de teracotă şi ce greu se stinge la plecare, acolo am aflat! În fiecare sală învăţau câte două clase, dar cu toate astea  în nicio clasă nu erau mai mulţi de 15 elevi! Copiii erau cuminţi, respectuoşi şi harnici. Dacă lipsea vreunul însemna că era la lucru cu părinţii: la munci agricole sau la păzit oile sau vaca. Toamna îmi ofereau buchete de  flori de câmp şi ghiocei de 8 martie!

Copiii aceia nu aveau rucsaci cu Barbie sau Turtle Ninja. În gentuţă mai aduceau şi câte o bucată de lemn pentru foc, caietele aveau urechiuşe de măgar, dar copiii erau dornici de învăţătură. Dom’şoara de la oraş i-a învăţat lucruri interesante ce nu erau trecute în „planul de lecţie”, spre disperarea domnului director, fiul satului, care trăgea câte-un pui de somn inspectând lecţia de franceză.

Pentru orele de dirigenţie, istorie sau botanică ieşeam cu clasa pe dealurile ce înconjoară satul ca nişte braţe ocrotitoare, participam la concursul de teatru din comună, ascultam muzică simfonică de pe vinil, învăţam să scriem după dictare şi să ne folosim de capul de pe umeri, fără să tocim lecţia pe de rost!

…dar să nu vă reţin cu vorba. Sună de intrare! Chiar dacă în multe şcoli a rămas veceul în curte, o adiere din vântul schimbării sper să fi ajuns în sălile de clasă!

Erika MĂRGINEAN

(Publicat în PUNCTUL nr 596)

Anunțuri