Etichete

, ,


15218636_1356378984374541_210729723_n.jpgNu e exclus ca lumea să mă considere în cele din urmă un Don Quijote-feminin, dar continui să prezint elevii-foști sau actuali ai școlii românești, care ne reprezintă cu cinste peste hotare. Exemplele negative abundă, poate că mă lupt cu morile de vânt, dar vă propun spre lectură povestea unui absolvent al Liceului cu Program Sportiv din Târgu Mureș, Toth Lorand, azi arbitru în Madrid.

Începutul, ca orice început, greu

După absolvirea liceului, cunoscuții se întrebau, oare de ce nu dă Lory la facultate? Apoi a venit toamna și s-a lămurit dilema. „Am plecat la părinții mei la Madrid,” începe depănarea amintirilor Lory. Nu e ușor niciun început, nici lui nu i-a fost ușor să învețe limba, să cunoască oamenii, să facă diferența între ceea ce știa din țară despre oameni și fapte, și ceea ce a găsit în Spania. „Am avut destule momente grele, îmi lipseau prietenii, schimbarea a fost prea bruscă în tot ce însemna de pe acum viața mea,” povestește el.

Șansa vine din eter

La câteva zile după ce a ajuns în Spania, Lory a lucrat deja alături de tatăl lui, în construcții. „Apoi, în primăvara anului următor, am văzut un anunț la televizor despre un curs de arbitri în Madrid, deși a doua zi eram la locul anunțat, nu prea am avut noroc. M-am tot plimbat prin orașul mare și am dat de un teren, unde tocmai se juca un meci de fotbal. În pauză m-am dus la arbitrul de centru și…ca în filme, acesta m-a îndrumat și ajutat de am ajuns la Federația de Fotbal din Madrid,” își amintește Lory, adăugând: ”trebuie să recunosc că membrii Comitetului de Arbitri au fost foarte amabili cu mine și m-au ajutat foarte mult.”

Primul meci arbitrat

Lory avea un curs de arbitru pe care l-a urmat în România și avea și legitimația emisă de Federația Română de Fotbal, astfel că în aprilie 2007 a arbitrat primul meci în Madrid. „A fost o experiență destul de plăcută, oamenii au fost foarte civilizați, niște oameni despre care se poate spune că într-adevăr iubesc sportul,” afirmă Lory, care la început a arbitrat în liga pentru copii. În urma rezultatelor bune obținute a fost promovat în liga de seniori. După încă un an a mai promovat o treaptă. „În anul competițional 2008-2009 mă pot lăuda cu arbitraje în liga a III-a națională de seniori („tercera division”, în spaniolă), divizia A de fotbal feminin,” se declară mulțumit fostul elev, cel mai bun din clasa a XII-a A, promoția 2006, clasa dirigintei Doina Boariu.

Student în Spania

Continuând politica pașilor mărunți, în toamna anului trecut, Lory a reușit să se înscrie și la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Madrid. „Am umblat foarte mult până am reușit să îmi traduc și să-mi legalizez diploma de liceu și de Bacalaureat, dar cu perseverență nimic nu e imposibil,”afirmă Lory. Întrebându-l despre diferența dintre cele două sisteme de învățământ, fosta elită are cuvinte de laudă despre cel…spaniol. „Sistemul de învățământ este destul de diferit de al nostru. Elevii se implică foarte mult în studiu, se vede interesul lor de a realiza ceva și din sete de cunoaștere și din cauză că părinții lor muncesc din greu ca să le poată plăti taxele școlare, pentru că aici facultatea e pe bani, chiar și cele de stat, doar foarte puțini sunt cei care obțin bursă și atunci nu plătesc. Doar puțini sunt cei care reușesc să fie bursieri!” a mai adăugat Lory.

Despre viața la Madrid

Pentru cineva care nu a mai ieșit din țară, pare un miracol să ajungă în Spania. „Sunt locuri extrem de frumoase, munți și văi, râuri și marea. Oameni civilizați, de un calm inexplicabil după ce au faima că au sângele fierbinte. Probabil că se descarcă la corrida, dar pe stradă cel puțin sunt foarte amabili și liniștiți. Dacă îl întrebi pe unul unde e o stradă pe care o cauți, sunt în stare să vină cu tine dacă văd că nu ai înțeles nici după ce ți-a explicat minute în șir. După masă se respectă siesta. Sunt credincioși, merg la biserică. Nu înjură și nu fac scandal pe stradă. Din păcate dacă e scandal undeva, sau dacă trece o mașină cu muzica dată la maxim, mai ales manele, poți fi sigur că sunt de-ai noștri, care își manifestă astfel bucuria că au ajuns la Madrid,” încearcă Lory să facă un rezumat, dar multe ar mai fi de spus. Ne luăm bun rămas, așteptând proxima ocazie de a depăna amintiri din Å¢ara lui Don Quijote.

Erika MĂRGINEAN

erika@ziaruldemures.ro

Anunțuri