cearceaf_40616300.jpgCe repede trece timpul, prietenă dragă! Parcă ieri ne-am fi schimbat urările de bine de Crăciun şi iată, că suntem deja în miezul lunii lui Făurar! A venit iarna mai târziu, dar tot a venit în cele din urmă, dându-ne mari bătăi de cap! Nu trebuie să-ţi spun, că doar ai şi tu televizor! Auzi, o garnitură de tren de care nu mai ştia nimeni, a intrat neanunţată în Gara de Nord! Sună ca un banc prost! Vaaai, ce vremuri! Ce moravuri!

Draga mea Ravecă, după cum ţi-am scris data trecută, m-a prins o răceală atât de urâtă, de nu prea mai ştiam de mine! O zi nici măcar nu am fost în stare să mă ridic din pat, dar noroc cu Ghiţă, care a avut grijă de mine, atât de exemplar, de m-a speriat! Doamne, tre’ să fie tare gravă situaţia dacă s-a speriat şi el! Apoi a doua zi de la prânz, ce era să fac. Am lucrat de acasă, pentru „şi noi vă mulţumim!” Ţi-am zis că lucrez part time la o firmă? No. Şi ghici ce? Luni când mă duc la birou aflu că s-a îmbolnăvit colegul, cică şi mai rău decât mine şi nu vine la lucru. Culmea era că nici măcar nu m-a anunţat! Aşa că am muncit o săptămână şi în locul lui! Dar nu mă las, tu ştii bine! Nu mor caii când vor câinii!
Aşa că muncind atâta, nu prea îmi rămâne timp să mai văd şi de-ale casei. Totuşi, am apucat să mă uit pe geam, ieri dimineaţă! Să turbez nu alta, draga mea Ravecă! Imaginează-ţi tu, ce mă supără pe mine cel mai tare în viaţa la bloc! Da, ştii la ce mă refer. Cucoana de la patru. Nu reuşesc soro, s-o fac să priceapă odată că nu mai e la Pătârlagele din Vale ca să scuture, de la cearşaf la faţa de masă, tot ce are de curăţat, la mine în geam! Ce scârbos e să adun de pe pervazul alb firele de păr de toate dimensiunile, după provenienţă, scame din cerga roşie, coji de salam, firimituri de pâine…Degeaba am pus un bileţel pe pervaz: „nu mai scutura pe geam”! Crezi că s-a prins? Aş! Începe să mă calce pe nervi! Ce să-ţi mai zic. Sâmbătă bate carnea. Şi încă cum! Zici că se dărâmă blocul! Pe unde o fi crescut asta de n- a auzit de nişte reguli de bună convieţuire? Să pună un ştergar sub dog şi s-a rezolvat problema! Uff!
Reuşesc să te enervez şi pe tine, draga mea prietenă! Ştiu că ai păţit şi tu din astea când locuiai la bloc. Norocul tău că eşti la casă particulară acum şi nu te bate la cap nimeni!
Ah, să nu uit! O fost pe la mine zilele trecute Lucreţia. Fata lui Tinu din Toroc. Are copil mic la grădiniţa unde e educatoare fina lui Macarie. No. Apoi s-a plâns femeia că a dat de o educatoare atât de imposibilă! Auzi la ea. Plângea copilul din orice, că na, fiind singurul la părinţi, e mai răsfăţat săracul. Şi ghici, educatoarea ce face? Peste capul lui, zice: „lăsaţi-l în pace că nu ştie decât să plângă din orice”. M-am dus să văd care-i treaba pe acolo. Educatoarea, absolventă de …psihologie!! – e drept că a studiat de la distanţă, foarte mare distanţă aş zice eu! Apoi i-am explicat eu, n-ai grijă ce şi cum se face! Am reuşit să-l fac şi pe copil să nu mai plângă! Trebuie să ai schepsis, draga mea Raveca, la chestiile astea!
No, te las acum, că mă grăbesc să ajung în oraş, mă aşteaptă Ghiţă!
Te sărută prietena ta, Letiţia!

(publicat în 2012, Recuperat de la Raveca)

Anunțuri