nucii-care-se-se-dezvolta-intr-un-an-cat-altii-in-17-o-productie-bogata-si-un-profit-de-zeci-de-mii-de_size9.jpgCu nişte ani în urmă, doi copii au sădit un pom. Crenguţa, pentru că nu prea putea fi numit pom, a fost îngrădită cu şipci groase legate cu bucăţi de textile din care ţărăncile ţeseau covoare de bucătărie.

Aşteptând cu nerăbdare să crească mare pomul lor, copiii îl udau şi aveau grijă să nu-l lovească nici din greşeală în febra partidelor de fotbal.

Anii au trecut. Pomul a crescut şi a ajuns un nuc respectabil şi stufos, din care toamna cad nucile cu un pocnet surd aterizând pe copertina de sub crengile lui. Trecătorii cuprinşi de nostalgie după viaţa la ţară, trec sub nuc cu ochii în pământ, aplecându-se după câte o nucă abia ieşită din găoace, ascunsă printre frunze.

Romantismul momentului însă trece cu repeziciune. Un cârd de copii gălăgioşi pun stăpânire pe pom. Unul mai sprinten se caţără pe copertina garajului şi dispare după perdeaua de frunze, scuturând cu putere crengile, iar ceilalţi cu chiote de veselie adună nucă după nucă în pungile de plastic. Câte un vecin încearcă să-i hâşâie, fără succes însă. Cei care au maşini scumpe sub copertină, se gândesc cu groază la stricăciunile ce ar putea cauza o cădere liberă a puştiului din pom! În cele din urmă copiii pleacă, ridicând şi ultima nucă din iarbă. Nu trece mult şi vine o echipă mai puţin numeroasă, dar de temut. Aruncă cu pietre, apoi scutură cu putere bietul nuc ce geme sub tratamentul inuman. Apoi se urcă unul printre crengi şi filmul se repetă. Femeia care a strigat la cei mici, acum se mulţumeşte să arunce priviri pline de îngrijorare, neavând curajul să comenteze. O alta, inconştientă, le dă târcoale şi îi hâşâie ca pe nişte păsări: “Plecaţi imediat! Stricaţi acoperişul. Nu voi aţi sădit pomul. Plecaţi repede! Chem miliţia! Nu plecaţi? No, bine! Să vină miliţia! Acum mă duc şi chem miliţia!” , spune pornind spre intrare. Tinerii se fac că nu o aud, apoi când se hotărăsc să plece, comentează din mers. “Ce vreţi? Să merem să furăm? Luăm şi noi nişte nuci. Care -i treaba?” Bătrâna tot nu se lasă şi continuă cu ameninţările cu miliţia. Iritat la culme, unul din ei îi promite o corecţie. Şi nu lipseşte mult ca să treacă la fapte. Mulţumită că a reuşit să salveze pomul, femeia intră în bloc, bombănind. “Pe ăştia nu-i mai învaţă minte nimeni, niciodată. Obraznicii…”

Publicat în 2012, recuperat de pe cronologia Ravecăi

Îmi place

Îmi place

Ador

Haha

Uau!

Tristeţe

Furie

Comentează

Anunțuri