Etichete

, , , , ,


liana.jpgFederația Europeană de Handbal (FEH) cu sediul în capitala Austriei, având 52 de federații afiliate printre care și Federația Română a organizat în perioada 17-19 noiembrie cea de-a patra Conferință științifică FEH despre ”Abordarea științifică față de mediul jucătorului”, la Viena. Singura antrenoare de handbal din România care a participat la congresul FEH este mureșeancă și se numește Liana Maria Costea. Este profesoară de educație fizică și singura antrenoare cu doctorat în handbal. Haideți s-o cunoaștem prin intermediul interviului de mai jos:

Reporter: Ce ne puteți spune despre conferința de la Viena?

Liana M. Costea: Conferința a strâns experții profesioniști și științifici pentru a discuta despre mediul jucătorului de handbal, cum ar fi sănătatea, formarea, suportul tehnic, dar  și pentru dobândirea unor cunoștințe noi despre aspecte medicale în acest sport. Au participat 80 de persoane, antrenori din Polonia, Japonia, Suedia, Israel, Germania, Austria, Franța, Danemarca, Norvegia, Spania, Portugalia și Ungaria. În cele două zile de conferință au fost 40 de prezentări orale. Fiecare vorbitor a avut la dispoziție 10 minute pentru  o scurtă prezentare și 5 minute pentru discuții. Fiecare prezentare pe larg în periodice va fi trimisă participanților la începutul anului viitor. Prezentarea mea se rererea la un  ”Studiu privind influențarea echilibrului static prin utilizarea mijloacelor proprioceptive”.

Rep.: Sunteți doctor în Știința Motricității Umane. Cu ce lucrare ați obținut doctoratul?

Liana M. Costea: Lucrarea mea de doctorat se intitulează ”Utilizarea structurilor proprioceptive pentru optimizarea pregătirii jucătoarelor de handbal”, având ca obiectiv îmbunătăţirirea indicilor de coordonare neuro-musculară şi echilibru static şi dinamic încă de la vârsta timpurie, precum și optimizarea pregătirii jucătoarelor liniei de 6 metri în handbalul feminin, junioare II, cu ajutorul unor structuri cu caracter proprioceptiv, prima de acest gen la nivel naţional, mijloacele fiind standardizate şi nu utilizate pentru prevenirea, sau recuperarea după accidentări.

Rep.: Unde v-ați născut, cum ați descoperit handbalul?

Liana M. Costea: M-am născut în Sighișoara, am absolvit Liceul Teoretic ”Joseph Haltrich”din municipiu, secția filologie, promoția 1994. Mi-a plăcut handbalul de când mă știu. Nu aveam sală de sport, jucam pe teren de bitum. Stăteam departe de teren și mama fiind cadru didactic ar fi vrut să pun accent pe școală, pe studiu, să nu pierd timpul mergând la teren. Cred că eram pe clasa a V-a când a venit la noi o rudă prin alianță, antrenor de handbal, a venit la schi cu băieții. Domn profesor Cârlig Ioan i-a spus mamei că nu mai vine la noi dacă nu mă lasă la antrenamente! Au fost apoi discuțiile în clasa a VII-a despre viitor. Mama ar fi vrut să merg la Liceul Sanitar din Tîrgu Mureș, dar eu am vrut să fiu prof. de sport, nu asistentă! Și mama, educatoarea de la Grădinița Fabricii Târnava, în cele din urmă a cedat. După liceu am urmat cursurile Universității Babeș –Bolyai, Facultatea de Educație Fizică și Sport, iar în 1999 eram profesor titular de educație fizică la Gimnaziul de Stat ”Zaharia Boiu” din orașul meu natal.

Rep.: Ce înseamnă handbalul pentru Liana Maria Costea?

Liana M. Costea: Pentru mine handbalul a fost și este religie. Am renunțat la multe pentru handbal. Noi avem acasă animale, am fost la fân, la sapă, am făcut orice pentru a merge la antrenamente. Am renunțat la concedii, la orice. Într-o vară fratele tatălui meu a vrut să mergem cu el la mare. Antrenoarea mea de atunci mi-a explicat că dacă plecam la mare  tot ce obținusem până atunci ar fost egal cu zero, la întoarcere ar fi trebuit s-o iau de la capăt. Și n-am plecat. Am rămas și m-am antrenat pe betonul incins la 40 de grade, pe ploaie, iarna dădeam zăpada cu lopata, am jucat la Sibiu pe ploaie, mingea era ca un pește congelat. Dar nu-mi pare rău că am renunțat la alte activități  pentru că bucuriile, prieteniile nu se pot compara cu nimic. Îmi amintesc cum mă opreau oamenii pe stradă, întrebau când  avem meci. Lumea venea la teren. Terenul de beach handbal de beton, cu 8-10 scări era tribuna și era plină și pe lângă gard stătea lume multă. Am trăit niște vremuri frumoase când se investeau bani în sport.

Rep. Care au fost etapele următoare din cariera sportivă?

Liana M.Costea: În 2007 am înființat Clubul Sportiv Transilvania Tîrgu Mureș, fiind profesor antrenor, în 2009 am renunțat la sportul de performanță, m-am retitularizat la Liceul Agricol ”Traian Săvulescu”din Tîrgu Mureș și din 2011 am înființat Clubul Sportiv Arena, fiindu-i președinte și profesor antrenor, unde activez și în prezent.

Rep. Ce ne poate învăța sportul? Jocul în echipă?

Liana M. Costea: În primul rând, pe lângă sănătate, desigur, sportul ne ordonează timpul. Elevele mele spun că în pauzele între tur și retur parcă nu-și găsesc locul. Prin sport se leagă prietenii, spirit de echipă, de întrajutorare, altfel decât cu vecinii de bloc sau de acasă.

Sportul le face mai ordonante. Crește spiritul de competitivitate. Nu există ”Nu se poate”, numai ”Nu vreau”. Elevii devin mai responsabili. Își fixează țeluri înalte. Când vine vorba de mers mai departe, la liceu, de la Sanitar în sus vin opțiunile. E foarte important să nu neglijeze școala. Se pot întâmpla acidentări și nu mai pot continua cu handbalul, trebuie să aibă o variantă pentru viitor. Noi aici suntem ca într-o familie. Ne pregătim să facem performanță sportivă, dar  pe primul loc e școala. Nu accept în echipă copii obraznici care nu cunosc o limită!

Rep.: De la ce vârstă se învață handbalul?

Liana M. Costea: Ca să învețe primii pași în handbal, să-și dorească să vină la antrenamente am avut copii și de la cinci ani. Acum doi ani am avut două surori, cea mică avea cinci ani, cum a ajuns în sală m-a întrebat ”când plecăm departe?”, știa de azi-iarnă că am fost în cantonament la Dulcea, atâta s-au dat cu sania ca niciodată!

Rep. Mai vor copiii să facă sport?

Liana M. Costea: Din păcate viitorul – în general – nu este roz. Copiii devin tot mai sedentari. Nu acceptă reguli, nu sunt disciplinați, sunt prea cocoloșiți, prea dependenți de cineva, le-a dispărut parcă dorința de a face sport.  Nu mai vor să facă sport decât, când vor, cât vor, nu vin cu plăcere. Sunt aduși cu mașina până la școală, după antrenamente cu mașina duși înapoi, acasă. Parcă ar fi niște exponate sub globul de sticlă, să nu-l atingi cu o bană, să nu te uiți urât, mereu să zâmbești. Lipsește entuziasmul…Îmi amintesc de vremurile când se antrenau într-o  sală împărțită în două câte 70 de copii.

Rep.: Sunteți antrenor-profesor de handbal feminin la Club Sportiv Arena Tîrgu Mureș. Unde și câte antrenamente aveți pe săptămână?

Liana M.Costea: Antrenamentele le ținem în sala de sport a Școlii Gimnaziale Serafim Duicu din Mureșeni, câte două, câte patru pe săptămână, în funcție de grupele de vârstă. Îndeplinind anumite criterii cerute beneficiem de reducere din taxa de închiriere a sălii, astfel ne costă 60 de lei pe oră în loc de peste 90 de lei cu utilitățile, cât ne costa înainte.

Rep.: Știu că îi ajutați pe copiii cu potențial, dar fără posibilități financiare. Cum reușiți?

Liana M. Costea.: Aș putea să spun că sunt un bun manager, organizator și cu spirit de echipă, dar recunosc și faptul că prin proiecte de cercetare-dezvoltare  din 2013 încoace am câștigat în fiecare an, finanțare nerambursabilă între 5 mii și 20 de mii de lei. Proiectele se refereau la participarea la Campionatele Naționale de Junioare, la pregătirea echipei feminine pentru participarea la Campionatul Reublican de Junioare I, II și III. În primul semestru al anului trecut mi-a lipsit ceva din dosar și nu am obținut banii. Am avut probleme la plata chiriei pentru sală și am făcut un credit de nevoi personale la bancă pentru a putea plăti! Dar nu mă plâng! Pentru mine handbalul a fost și este o religie. Mai știu că pe teren e ca în viață: dacă vrei să urci trebuie să te zbați. Altfel….

Rep.: Sunteți profesor de educație fizică și sport, titular la Colegiul Traian Săvulescu, în completare de catedră predați la Gimnaziul Dacia, sunteți lector la Universitatea din Alba Iulia, lector la Facultatea de Psihologie în cadrul extensiei UBB Cluj-Napoca. Dacă v-aș întreba cum aveți timp de toate?

Lian M. Costea: …din pasiune pentru handbal!

Rep.: În încheiere ce transmiteți elevilor dumneavoastră?

Liana M.Costea: Mulțumind copiilor și părinților le doresc multe realizări, să aibă încredere în potențialul lor. Să aibă curaj. Numai cine nu muncește nu greșește. Să meargă mai departe, să învețe din greșeli și să nu le mai repete! Iar părinților le transmit să aibă înceredere în copiii lor, să-i lase să zboare, precum păsările pe puii lor! Dependenți mereu de cineva când trebuie să ia o decizie, copiii devin nesiguri. Atât ei cât și noi, trebuie să-i pregătim pentru viață!

(Publicat în PUNCTUL 660)

Reclame